Feminitate

Dr. Boris Nedelciuc, director Health & Beauty Online Journal

Frumuseţe, mister, feminitate. Uneori, involuntar, punem semnul egalităţii între aceste cuvinte, aceste sensuri. Mai mult, frumuseţea este asociată frecvent cu armonia, sensibilitatea, dragostea. Din păcate (sau poate din fericire), de-a lungul timpului n-a existat (şi nu există încă) un etalon universal al frumuseţii. Stabilirea unor măsurători, la acest capitol, este dificilă.

Din motive lesne de înţeles, frumuseţea feminină este asociată frecvent cu nudul feminin. În context, printre cele mai vechi nuduri se numără şi Venus din Willendorf (imaginea din stânga, detalii – anexa 1). Sculptura are nişte trăsături voluptoase, simbolizând probabil fertilitatea (Zeiţa Mamă) – calitate esenţială pentru continuitatea neamului / tribului. Sau poate a fost o formă de manifestare a erotismului preistoric!?

Un alt nud feminin, Afrodita sau Venus din Milo, a apărut mult mai târziu (imaginea din dreapta, detalii – anexa 2). Graţie, eleganţă, gingăşie – iată doar câteva epitete la care te duce gândul, admirând această operă.

Nu, nu este o contradicţie, cum s-ar părea la prima vedere, dintre splendoare şi diformitate. Ambele capodopere, chiar dacă au semnificaţie estetică diferită, relevă subtilitatea şi varietatea simţului artistic. Ambele sunt valoroase într-un fel sau altul. În oricare dintre ipostazele lor (fecioară, soţie, mamă, bunică; cu sau fără forme bine conturate), femeile sunt frumoase. Ele nu pot fi uniformizate, omogenizate. Dacă, dintr-o eroare, s-ar întâmpla acest lucru, ar dispărea esenţialul: şi frumuseţea, şi misterul, şi feminitatea.

Anexa 1

Venus din Willendorf

Autorul: necunoscut.

Perioada când a fost creată: 30-20 mii ani î. Hr.

Anul şi locul unde a fost identificată: 1908, Willendorf (Aggsbach), Austria.

Persoana care a descoperit sculptura: arheologul Josef Szombathy.

Înălţimea sculpturii: 11 cm.

Materialul utilizat: calcar.

Locaţie actuală: Naturhistorisches Museum, Viena, Austria.

Anexa 2

Venus din Milo

Autorul: Alexandros de Antioch.

Perioada când a fost creată: a. 130-100  î. Hr.

Anul şi locul unde a fost identificată: 1820, insula Milo, Marea Egee.

Persoana care a descoperit sculptura: ţăranul Yorgos Kentrotas.

Înălţimea sculpturii: 203 cm.

Materialul utilizat: marmură.

Locaţie actuală: Musée du Louvre, Paris, Franţa.

  • Din aceeaşi categorie:

Gânduri care ne pun pe gânduri: despre modernitate – http://e-dermatologie.md/ganduri-care-ne-pun-pe-ganduri-despre-modernitate/

Gânduri care ne pun pe gânduri: despre prețuri – http://e-dermatologie.md/ganduri-care-ne-pun-pe-ganduri-despre-preturi/

Gânduri care ne pun pe gânduri: despre scris – http://e-dermatologie.md/ganduri-care-ne-pun-pe-ganduri-despre-scris/