Imunoglobulinele.

Imunoglobulinele (Ig) sunt nişte substanţe de natură proteică, secretate de plasmocite, provenite din limfocitele B, ca reacţie la pătrunderea în organism a unei substanţe străine (Ag). Anticorpii (Ac) însă nu sunt numai γ-globuline. Există şi alte globuline cu funcţie de Ac, după cum există şi γ-globuline care nu au activitate de Ac. Dacă o imunoglobulină se fixezează pe Ag care a provocat sinteza sa, atunci ea primeşte automat denumirea de Ac specific. Până la ora actuală se cunosc 5 clase de imunoglobuline: 1) IgM, care se secretă în cursul primului contact al organismului cu un Ag (răspuns imun primar); 2) IgG, care se secretă în cursul unui contact prelungit sau repetat cu Ag (răspuns imun secundar); 3) IgA, care îşi manifestă acţiunea la nivelul mucoaselor; 4) IgD, care se găseşte în sânge în cantitate foarte mică (0,2% din cantitatea totală de Ig) şi care intervine în maturarea limfocitelor; 5) IgE cu rol major în lupta împotriva paraziţilor şi în mecanismul alergiei.

Complementul.

Sistemul complementului cuprinde un ansamblu de circa 30 componente plasmatice (C1-C30) sau celulare, sintetizate în ficat şi având 3 funcţii esenţiale: apărarea nespecifică împotriva infecţiei, eliminarea complexelor imune şi reglarea fiziologică a răspunsului imun. Complementul poate fi activat pe 2 căi: 1) calea clasică, declanşată de anticorpi (Ac), de obicei IgG sau IgM, fixaţi pe antigenul (Ag) corespondent; 2) calea alternativă activată de diferite microorganisme şi numeroase substanţe neimune. Cele 2 căi antrenează după activare aceleaşi efecte, prin intermediul căii finale comune, numită şi calea efectoare sau litică.

Complexele imune circulante.

CIC reprezintă combinaţia circulantă între un antigen (Ag) şi un anticorp (Ac) capabilă să fixeze complementul (C). Formarea CIC depinde de originea şi mărimea Ag, cantitatea şi calitatea Ac, capacitatea de a fixa complementul, solubilitatea sau insolubilitatea acestora etc. Complexele imune care nu pot fixa complementul sunt fagocitate de celulele specializate, fiind transportate în ficat şi splină, de unde, în urma degradării, sunt eliminate din organism. Complexele imune care fixează şi activează complementul se acumulează în circuitul sanguin, producând la un moment dat alterări vasculare. Aceste leziuni sunt o reacţie de hipersensibilitate semitardivă sau de tipul 3 (Arthus), caracterizând bolile prin CIC: lupusul eritematos, eritemul polimorf, vasculitele alergice etc.

Sursa: Boris Nedelciuc. Dermatovenerologie eponimică, toponimică şi acronimică. “Tipografia Centrală”, Chişinău, 2010, 212 pag.

  • Din aceeaşi categorie:

Imunodermatologie: noțiunile cheie (1) – Imunitatea, autoimunitatea, antigenul, anticorpul – https://e-dermatologie.md/imunodermatologie-notiunile-cheie-1/

  • Din categoria precedentă:

Investigații literar-artistice în dermatologie (10 episoade) – https://e-dermatologie.md/investigatii-literar-artistice-in-dermatologie-10/

distribuie