Factorii de stimulare a coloniilor celulare.

Factorii de stimulare a coloniilor celulare sau CSF (acronim de la “The Colony Stimulating Factors”) reprezintă un grup de proteine cu rol în reglarea producţiei şi activităţii celulelor hematopoietice. Deşi au aceleaşi efecte biologice, aceşti factori nu constituie o familie, pentru că au structuri diferite (GM-CSF sau factorul de stimulare a coloniilor de granulocite şi macrofage este compus din 144 aminoacizi, G-CSF sau factorul de stimulare a coloniilor de granulocite este compus din 172 aminoacizi şi M-CSF sau factorul de stimulare a coloniilor de macrofage este compus din 158 aminoacizi), codificate de gene diferite (GM-CSF şi M-CSF sunt codificaţi de genele cromosomului 5, iar G-CSF – de genele cromosomului 17) şi acţionează asupra unor receptori celulari diferiţi (hematopoietici pentru GM-CSF şi G-CSF, respectiv tirozinkinazici pentru M-CSF). CSF sunt produşi de diverse celule (macrofage, fibroblaste, celule endoteliale şi placentare, limfocite T), dar nivelul seric, în condiţii normale, este foarte scăzut. Infecţia bacteriană sau parazitară determină creşterea nivelului seric al CSF, precum şi formarea unei reţele funcţionale larg distribuită la nivel tisular, care asigură răspunsul local rapid la agenţi inflamatori. Producţia de CSF are un caracter tranzitoriu dependent de acţiunea agentului infecţios, iar efectele biologice sunt limitate în timp, deoarece CSF au o durată scurtă de viaţă.

Prostaglandinele.

Prostaglandinele sau PG sunt substanţe biologic active, derivate ale acidului prostanoic cu catene lungi nesaturate. Ele fac parte din grupul secreţiilor care acţioneaza, în cantităţi foarte mici, la locul de producere, unde există de altfel şi substanţe antagonice care le limitează acţiunea. PG sunt considerate drept hormoni tisulari, cu rol de mesageri chimici, dar care în stările normale nu părăsesc locul de producere. Pentru prima data PG au fost evidenţiate în lichidul seminal şi prostată, denumirea fiind dată de Von Euler, care a vrut astfel să indice originea acestora. Mai târziu se reuşeşte cristalizarea şi purificarea lor. Ulterior se realizează sinteza chimică completă, iar apoi sinteza analogului biologic. Pe baza structurii chimice, PG se împart în 4 grupe mari: PG-A, PG-B, PG-E şi PG-F. PG cu o importanţă clinică majoră aparţin grupei E, în special PG-E2α. PG au numeroase funcţii în organism. Iată câteva din ele: 1) producerea inflamaţiei, febrei şi durerii, motiv pentru care medicamentele care scad sinteza de PG, cum sunt AINS (prin inhibarea ciclooxigenazei) sau cortizonii (prin inhibarea fosfolipazei A2), au efecte antiinflamatorii, analgezice şi antipiretice; 2) menţinerea integrităţii mucoasei digestive, ceea ce explică reacţiile adverse digestive ale medicamentelor enunţate mai sus; 3) controlul motricităţii uterine, motiv pentru care unele PG pot fi utilizate ca abortive, iar AINS sunt eficace în tratamentul durerilor menstruale şi în combaterea contracţiilor uterine dureroase la femeia gravidă; 4) controlul agregabilităţii plachetare, motiv pentru care acidul acetilsalicilic este un antiagregant plachetar extrem de util.

Sursa: Boris Nedelciuc. Dermatovenerologie eponimică, toponimică şi acronimică. “Tipografia Centrală”, Chişinău, 2010, 212 pag.

  • Din aceeaşi categorie:

Imunodermatologie: noțiunile cheie (4) – Complexul major de histocompatibilitate, superantigenele, celula Langerhans – https://e-dermatologie.md/imunodermatologie-notiunile-cheie-4/

Imunodermatologie: noțiunile cheie (3) – Markerii celulari CD, sistemul HLA – https://e-dermatologie.md/imunodermatologie-notiunile-cheie-3/

Imunodermatologie: noțiunile cheie (2) – Imunoglobulinele, complementul, complexele imune circulante – https://e-dermatologie.md/imunodermatologie-notiunile-cheie-2/

Imunodermatologie: noțiunile cheie (1) – Imunitatea, autoimunitatea, antigenul, anticorpul – https://e-dermatologie.md/imunodermatologie-notiunile-cheie-1/

  • Din categoria precedentă:

Investigații literar-artistice în dermatologie (10 episoade) – https://e-dermatologie.md/investigatii-literar-artistice-in-dermatologie-10/