„Nu pot trăi cu tine, nici fără tine”. Nu, asta nu-i dragoste, este doar un sindrom, pe care îl manifestă o persoană indecisă emoțional. Într-o relație, acesta / aceasta apare și dispare, dar în același timp dă asigurări că iubește. Pentru că pare credibil / credibilă, primește frecvent șanse. Felul respectiv de interacțiune provoacă, însă, durere și dependență emoțională celui sau celei care oferă șansele. Relația este o povară și o pierdere de timp, iar drumul parcurs se numește nicăieri.

Cine este omul care suferă de sindromul „nici cu tine, nici fără tine”? Despre existența acestui sindrom vorbește psihoterapeutul Walter Riso. În cartea „Cum să nu mori din dragoste” autorul explică cauzele comportamentului indecis într-o relație de iubire. Acești oameni au o formă distorsionată de a iubi. Problema lor este că, literalmente, cred că iubesc. De aceea, suferă și ei, nu doar partenerii pe care îi tachinează cu „nici cu tine, nici fără tine”.

În opinia lui Walter Riso, principalele cauze ale sindromului sunt: dependența sexuală, teama de singurătate, frica de angajament emoțional și sentimentul de vinovăție. În diferite situații, acestea se pot manifesta concomitent sau separat. Atracția sexuală este percepută ca un sentiment de iubire. De aceea, după consumarea aventurii sexuale, persoana care suferă de sindromul „nici cu tine, nici fără tine” se ceartă cu partenerul sau se distanțează de el.

Pentru oamenii care suferă de singurătate „perechea este un paliativ pentru a face față unei vieți solitare. Intoleranța la singurătate ne determină să o evităm. Unii chiar se căsătoresc”, spune Walter Riso. Unele persoane cu sindromul „nici cu tine, nici fără tine” nu vor să se îndrăgostească. Le este teamă că vor deveni dependenţi emoțional și își vor pierde libertatea. Ca urmare, imediat ce sentimentele apar, se îndepărtează, încercând astfel să le tempereze sau dispar pentru totdeauna.

Alții au un comportament indecis din cauza sentimentului de vinovăție. Se simt vinovați că nu-și mai iubesc partenerul, sentiment care îi împiedică să plece din relație. „A fi cu cineva pentru a diminua vina este o absurditate care finalizează prin acutizarea suferinței celuilalt”, afirmă Walter Riso.

Merită să iubim pe cineva care nu poate să trăiască nici cu noi, nici fără noi? Iată ce ne recomandă psihoterapeutul: „Oricine poate deveni victima indecișilor emoționali. Premisa pe care trebuie să o ții bine minte și care va funcționa, ulterior, ca un factor de imunitate este aceasta: dacă cineva are îndoieli că te iubește, înseamnă că nu te iubește”.

Autor: Maria Dimineţ, jurnalistă

  • Din aceeaşi categorie:

Lecturi de weekend: cu ce fel de oameni nu trebuie să te căsătorești? – http://e-dermatologie.md/lecturi-de-weekend-cu-ce-fel-de-oameni-nu-trebuie-sa-te-casatoresti/

Lecturi de weekend: cum recunoaștem dragostea adevărată? – http://e-dermatologie.md/lecturi-de-weekend-cum-recunoastem-dragostea-adevarata/

Lecturi de weekend: de ce ne căsătorim cu parteneri nepotriviți? – http://e-dermatologie.md/lecturi-de-weekend-de-ce-ne-casatorim-cu-parteneri-nepotriviti/

Lecturi de weekend: este sexul o obligație conjugală? – http://e-dermatologie.md/lecturi-de-weekend-este-sexul-o-obligatie-conjugala/