Tăcerea este un mod sublim de comunicare cu cei dragi. Uneori, cele mai frumoase cuvinte sunt spuse în tăcere. Nu trebuie să deschizi gura. Poziţia corpului, sclipirea ochilor, freamătul respiraţiei transmit mai mult decât o mie de cuvinte.

Tăcerea este un mod intim de interacţiune cu Dumnezeu. Uneori, cele mai puternice rugăciuni sunt rostite în tăcere. Închizi ochii, dai norii la o parte, te ridici până în înaltul cerului şi-i vorbeşti. Fără intermediari. În pace, în tihnă, în armonie.

Tăcerea este un mod sigur de autovindecare. Uneori, cel mai eficient leac este liniştea. Nu înzădar tăcerea este soră geamănă cu singurătatea. Când suntem răniţi, la propriu sau la figurat, gândurile pozitive ne ajută să evadăm din suferinţă.

Aşadar, tăcerea este doar la prima vedere tăcere: timidă, inertă, lipsită de sens. Toţi trecem prin ea. Unii mai des, alţii mai rar. Aidoma timpului, tăcerea are trei ipostaze: răscolirea amintirilor (trecutul), contemplarea realității (prezentul), frământarea visurilor (viitorul).

Rubrică îngrijită de Dr. Boris Nedelciuc.

  • Din aceeaşi categorie:

Percepții și reflecții: despre autocritică – https://e-dermatologie.md/perceptii-si-reflectii-despre-autocritica/

Percepții și reflecții: despre recunoștință – https://e-dermatologie.md/perceptii-si-reflectii-despre-recunostinta/

distribuie