Galenus

Claudius Galenus sau Galen din Pergam (circa 129 – 200 d. Hr.) a fost un mare medic, filosof şi filolog greco-roman. După o educaţie enciclopedică, la vârsta de 17 ani, într-un mod original, se dedică studiului medicinei: călătoreşte în ţările unde se aflau şcolile şi practicienii de seamă. După această experienţă, dezamăgit, afirmă că a primit lecţii doar de la natură şi de la Hippocrate, propunându-şi, după plecarea definitivă la Roma, să continue opera acestuia. Galenus a reuşit să reunească toate cunoştinţele medicale din vremea sa într-un sistem. El era un doctrinar, dominat de ideile lui Platon şi Aristotel, ceea ce i-a asigurat o ordine în gândire, dar în opera sa medicală se sprijină mai mult pe postulate, decât pe fapte. Iată de ce în scrierile sale se regăsesc, alături de descoperiri şi observaţii exacte, multe erori. Spre exemplu, a fost primul care a distins rolurile creierului şi cerebelului, dar tot el este autorul unor afirmaţii fanteziste asupra aparatului circulator. Opera lui Galenus a reprezentat un catehism al practicii medicale, constituind până în secolul al XVI-lea principala sursă de documentare a medicilor.

Avicenna

Ibn Sina (980 – 1037), cunoscut mai ales sub numele latinizat de Avicenna, a fost un celebru medic şi filosof, supranumit “floarea culturii arabe”. Este considerat, în cultura universală, un geniu de factură renascentistă, un Leonardo da Vinci al lumii arabe. Originea sa este controversată: persană, arabă sau tadjică. A scris 21 de cărţi şi 24 de lucrări de medicină, filosofie, geometrie şi fizică. În lucrarea Kitabassifa (Cartea vindecării), este influenţat de Hippocrate şi Galenus, adăugând datelor medicale şi elemente din majoritatea ştiinţelor naturii. Cea mai cunoscută carte a sa rămâne totuşi Al Quanum (Canonul), care include cunoştinţe de anatomie, fiziologie, medicină internă, chirurgie, obstetrică, psihiatrie etc. Considerată, în acele timpuri, cea mai faimoasă carte medicală scrisă vreodată, Canonul a constituit unul din textele standard, în şcolile medicale, până în secolul al XV-lea, fiind editat de nenumărate ori. Deşi cartea respectivă este mai mult rezultatul unei culturi enciclopedice decât al unei experienţe personale, inteligenţa strălucită a autorului răzbate, prin descrieri clinice şi remedii, care au rezistat timpului.

Adaptare după: Valeriu Rusu, Dicţionar Medical, Editura Medicală, Bucureşti, 2004, 1844 pag.

În imagine: “Examinarea unei fete bolnave” de Jan Steen (1626-1679).

  • Din aceeaşi categorie:

Arta enciclopedica: Hippocrate și Celsus – https://e-dermatologie.md/arta-enciclopedica-hippocrate-si-celsus/