Parinti & Copii

Conf. univ. Dr. Boris Nedelciuc, dermatolog-venerolog, medic categorie superioară

Omul este compus din 3 elemente distinctive, cardinale: vegetal, animal şi spiritual. Sexualitatea, evident, ţine de instinctul animalic al omului. Dar sexualitatea nu se rezumă doar la sex. Sexualitatea se compune din sex plus încă 1001 de mărunţişuri, atribute (pasiune, atracţie, plăcere, respect, sinceritate, încredere etc.), care formează educaţia, cultura sexuală a individului. Sexul este un dar de la părinţi, de la Dumnezeu. Pentru că noi toţi ne naştem cu un anumit sex: masculin sau feminin. Iar sexualitatea, aşa cum am atenţionat mai sus, este ceva mai complex. Iată de ce nu trebuie să confundăm aceste două noţiuni.

Fiecare om trăieşte după un anumit set de valori şi principii. O parte din aceste valori şi principii se moştenesc, altele se învaţă pe parcursul vieţii, cu predilecţie în primii 7 ani de acasă. Să nu uităm, însă, că viaţa în care trăim este pe cât de complexă, pe atât de dură, binele şi răul, adevărul şi minciuna, prietenia şi duşmănia, fericirea şi suferinţa, dragostea şi ura intersectându-se adesea.

Lumea în care trăim este cea care este: sexul preconjugal şi extraconjugal sunt o realitate, alcoolismul şi narcomania sunt o realitate, SIDA şi alte vicii ale societăţii sunt realităţi pe care nu le putem omite. Haideţi, aşadar, să nu promovăm politica struţului, prefăcându-ne că totul este ok, este frumos şi perfect. Copiii noştri merită şi trebuie să fie informaţi despre toate aceste realităţi: cum trebuie să-şi facă prieteni, până unde poate să meargă o distracţie, când este mai oportun să înceapă viaţa sexuală, cum trebuie să se protejeze într-o eventuală relaţie etc. Sunt de acord, părinţii, şcoala şi în special mass-media nu trebuie să ştirbească din farmecul şi inocenţa unui copil, unui adolescent. Asta, însă, nu ne scuteşte de abordarea problemelor enunţate mai sus.

Generaţiile în creştere trebuie educate în spiritul dragostei, altruismului, toleranţei. Dar, în acelaşi timp, şi despre asta se uită de multe ori, în spiritul competiţiei acerbe (muncă, ambiţie, perseverenţă) într-o lume tot mai dinamică. Copiii trebuie să-şi iubească părinţii, să-i respecte pe profesori. Deci dragostea, respectul trebuie să steie în capul tuturor lucrurilor şi nu frica. Pentru că frica generează incertitudine, iar incertitudinea – necunoaştere. Iată de ce nu înţeleg atitudinea ostilă, inchizitorie a unor părinţi şi chiar personalităţi publice (pedagogi, politicieni, feţe bisericeşti etc.) vizavi de problema în cauză.

Viaţa sexuală este un atribut al vieţii omului ce nu poate fi neglijat. Pentru a trăi, însă, viaţă sexuală este nevoie de o anumită cultură, o anumită educaţie, o pregătire fizică şi psihică adecvată. În caz contrar, consecinţele pot fi regretabile. La adolescenţi, tendinţele sexuale sunt fireşti, fiziologice, dragostea platonică trecând treptat într-o dragoste fantezistă, iar dragostea fantezistă într-o dorinţă firească de a experimenta, de a-i imita pe cei maturi.

Este foarte important ca prima relaţie sexuală să se producă cu un partener faţă de care există ceva mai mult decât un sentiment de prietenie şi admiraţie. Este foarte important ca prima relaţie sexuală să se producă într-un mediu, anturaj cât mai confortabil. Un act sexual abuziv, fără o maturizare completă, fizică şi psihică, poate traumatiza tânărul sau tânăra, formându-i o atitudine eronată despre viaţa sexuală. Un act sexual neprotejat (fără prezervativ şi anticoncepţionale) poate duce la o sarcină nedorită şi, în consecinţă, la naşterea unui copil preconjugal, nedorit. De asemenea, există riscul unor infecţii cu transmitere sexuală – sifilis, gonoree etc.

Un alt risc legat de viaţa sexuală precoce este fumatul, consumul de alcool şi droguri – vicii care distrug nu numai sănătatea reproductivă, dar şi sănătatea altor organe şi sisteme (inima, plămânii, ficatul etc.). Iată de ce părinţii şi învăţătorii trebuie să poarte un dialog sincer şi deschis la acest capitol.

Viaţa sexuală este ceva primordial, este temelia biologică pe care se clădeşte familia. Tot familia trebuie să fie locul unde copiii capătă primele şi cele mai importante cunoştinţe despre sex. În context, educaţia sexuală trebuie începută din primii ani de viaţă, cu răspunsuri sincere şi competente la întrebări de genul “De unde am apărut?”, “Cum se nasc copiii?” etc.

Contează foarte mult atmosfera în care creşte copilul în sânul familiei: ostilitatea reciprocă, certurile, infidelitatea părinţilor sunt doar o parte din premizele dezvoltării unui copil cinic, brutal, frustrat şi complexat, cu o concepţie eronată despre dragoste, familie şi sex.

Da, există un antagonism biologic, firesc între băieţi şi fete, bărbaţi şi femei, pentru că suntem totuşi diferiţi în multe privinţe. Sunt, însă, categoric împotriva şovinismului feminin şi masculin. Expresiile de genul “Aşa-s toţi bărbaţii!” sau “Aşa-s toate femeile!” sunt absolut dăunătoare, atât pentru părinţi, cât mai ales pentru copii.

Să nu uităm aici şi de comunicarea non-verbală. Nu înzădar, dragostea a fost supranumită “biochimia senzaţiilor”. Iar într-o familie, comunicarea dintre părinţi şi chiar dintre părinţi şi copii se realizează, de multe ori, prin gesturi, subînţelesuri.

Aşadar, numai prin comunicare, prin abordarea temelor delicate despre dragoste şi sexualitate vom avea o relaţie armonioasă şi în consecinţă copii sănătoşi, educaţi şi deştepţi.

Pentru mai multe detalii, adresaţi-vă medicului: 069204259. Garantăm confidenţialitate.