O bătrână avea două vase mari, pe care le atârna de cele două capete ale unui băţ, şi le căra pe după gât. Un vas era crăpat, pe când celălalt era perfect şi tot timpul aducea întreaga cantitate de apă. La sfârşitul lungului drum ce ducea de la izvor până acasă, vasul crăpat ajungea doar pe jumătate.

Timp de doi ani, asta se întâmpla zilnic: femeia aducea doar un vas şi jumătate de apă. Bineînţeles, vasul bun era mândru de realizările sale. Dar bietul vas crăpat era ruşinat de imperfecţiunea sa. După doi ani, i-a vorbit într-o zi femeii lângă izvor: “Mă simt atât de incomod, pentru că această crăpătură face ca apa sa se scurgă pe tot drumul până acasă!” Bătrâna a zâmbit : “Ai observat că pe partea ta a drumului sunt flori, însă pe cealaltă nu? Asta pentru că ţi-am ştiut defectul şi am plantat seminţe de flori pe partea ta, iar, în fiecare zi, în timp ce ne întoarcem de la izvor spre casă, tu le uzi. De doi ani culeg aceste flori şi îmbodobesc casa cu ele. Dacă nu ai fi fost aşa, n-ar mai exista aceste frumuseţi care-mi împrospătează casa.”

Nu suntem perfecți. Fiecare dintre noi avem anumite defecte. Uneori, însă, micile imperfecțiuni ne înfrumusețează viața. Trebuie să luăm fiecare persoană aşa cum este şi să găsim până şi în imperfecțiuni ceva pozitiv.

Adaptare după Remus Rădulescu

Sursa: https://www.romania-actualitati.ro

  • Alte sugestii pentru lectură:

Gânduri care ne pun pe ganduri – https://e-dermatologie.md/?s=ganduri+care+ne+pun+pe+ganduri

Percepții și reflecții – https://e-dermatologie.md/?s=percep%C8%9Bii+%C8%99i+reflec%C8%9Bii

Curiozități din lumea medicală și nu numai – https://e-dermatologie.md/?s=curiozit%C4%83%C8%9Bi

distribuie