Esențialul despre herpesul zoster

Boris Nedelciuc

Clinica Dermatologie, USMF “Nicolae Testemiţeanu”, Chişinău, Republica Moldova

Definiţie.

Herpesul zoster este o dermatoză virală, provocată de virusul herpetic uman, tipul 3 (HHV-3), numit și Varicella Zoster Virus (VZV), observat, de obicei, la adulți și caracterizat prin leziuni în bandă, dispuse dermatomal, de-a lungul nervilor senzitivi afectați, mai des cervico-toracal (C2-L2) şi facial (perechile V şi VII ale nervilor cranieni).

Etiopatogenie.

Contaminarea cu VZV se produce, de cele mai multe ori, în copilărie. După primo-infecție, varicelă, virusul se cantonează în ganglionii senzitivi cranieni sau rădăcina posterioară a nervilor rahidieni, unde rămâne în stare latentă un timp indefinit. Sub influența unor factori / circumstanțe, acesta se reactivează, producând erupții pe traiectul nervilor amintiți mai sus. Rareori, infecţia primară poate fi dobândită intrauterin, de la mama care face varicelă sau herpes zoster în timpul sarcinii.

Tablou clinic.

Sub aspect clinic, evoluția herpesului zoster poate fi divizată în 3 etape: preeruptivă, eruptivă și posteruptivă. Subiectiv: la prima etapă se constată următoarele semne – prurit, arsură, parestezii, durere moderată; la etapa a doua durerea devine accentuată, uneori insuportabilă; în fine, la etapa a treia, nevralgia postzosteriană se manifestă prin arsură, parestezii, durere de intensitate variabilă. Obiectiv: leziuni unilaterale, în bandă, veziculoase (sau veziculo-buloase), care în 2-3 zile se pot transforma în pustule, grupate în buchete, dispuse dermatomal. Spre exemplu, de-a lungul nervului trigemen (imaginea alăturată mai sus), respectiv intercostal (imaginea alăturată mai jos). Ulterior pot apărea cruste, eroziuni. Forme clinice rare: buloasă, hemoragică, necrotică, gangrenoasă, generalizată. O altă formă, rar întâlnită, este herpes zoster oticus – infecţie virală a urechii externe, medii şi interne, manifestată prin otalgie severă, erupţie specifică la nivelul canalului auditiv extern şi tragus. Asocierea cu paralizia facială se numeşte sindromul Ramsay Hunt. La persoanele în etate, herpesul zoster poate avea un caracter paraneoplazic, iar la imunocompromişi (HIV-SIDA) – pierde caracterul unilateral, afectează mai multe dermatoame, are tendință de recidivare.

Diagnostic.

Diagnosticul herpesului zoster are la bază tabloul clinic specific. Teste de laborator recomandate: citodiagnosticul Tzanck (celule multinucleate gigante), diverse investigații auxiliare (imune, biochimice, radiologice, ultrasonografice, tomografice etc.) care corespund, în mare parte, maladiilor de fond sau asociate / intercurente.

Tratament.

Tratamentul herpesului zoster cuprinde: a) medicația antivirală, de preferinţă în faza de replicare a virusului – începând cu primele 24-48 ore de la debutul erupției (aciclovir, valaciclovir, famciclovir, brivudină); b) medicația analgezică (analgină, tempalgină, baralgină); c) medicația antiinflamatorie (AINS). Opțional, poate fi recomandată d) medicația anticonvulsivă, mai des carbamazepina sau finlepsina și e) medicația antidepresivă, mai des amitriptilina (în special la pacienţii cu nevralgie postzosteriană rebelă). Medicația topică – coloranți anilinici, antiseptice, antivirale (în caz de zona ophthalmicus), metode fizice (curenţi de înaltă frecvenţă, raze ultraviolete, acupunctură) etc.