Lab Imuno

Imunitatea şi autoimunitatea.

Imunitatea este însuşirea organismului uman de a opune rezistenţă în faţa activităţii unor agenţi cauzali (bacterii, virusuri, fungi etc.) şi/sau a unor substanţe toxice. Imunitatea poate fi naturală şi dobândită. Cea naturală este o însuşire ereditară a organismului, manifestată prin rezistenţa la anumite maladii, germeni patogeni etc. şi se păstrează pe parcursul întregii vieţi. Cea dobândită apare atunci când organismul este atacat de o boală infecţioasă, în urma vaccinării preventive sau a introducerii în organism a serului curativ. Imunitatea dobândită are o perioadă de la 5 la 25 de ani. Autoimunitatea este un fenomen biologic, analog alergiei, în care antigenele (Ag) provin din ţesuturile proprii, fiind vorba de auto-Ag, care induc formarea de auto-anticorpi (auto-Ac). În mod normal celulele imunocompetente recunosc auto-Ag şi nu formează contra lor Ac – aşa zisa “toleranţă imunologică”. În condiţiile autoimunităţii toleranţa imunologică dispare sau scade, celulele imunocompetente formând Ac împotriva ţesuturilor proprii.

Antigenul.

Antigenul (Ag) este o substanţă care ajunsă în organism nu este recunoscută ca proprie şi determină apariţia unui răspuns imun ce vizează neutralizarea şi eliminarea ei. Sursele de antigene sunt extrem de diverse: bacterii, virusuri, celule sau proteine străine, substanţe toxice etc. Odată pătrunse în organism, antigenele pot determina: 1) sinteza de anticorpi (Ac) care le recunosc specific; 2) instalarea memoriei imunologice (“amintirea” organismului despre întâlnirile anterioare avute cu acelaşi Ag); 3) apariţia eventuală a unor reacţii imune. Reacţiile imune pot fi de 2 tipuri: alergice (clasificarea după Gell-Coombs) şi autoimune.

Anticorpul.

Anticorpul (Ac) este o substanţă specifică, de natură proteică, prezentă în mod natural sau produsă în organism (sânge, ţesuturi) sub acţiunea unui antigen (Ag) şi care posedă proprietatea de a reacţiona specific, in vivo sau in vitro, cu Ag corespondent. Ac acţionează asupra Ag ca aglutinină, lizină sau precipitină. Ac plasmei se numesc imunoglobuline (Ig), producerea acestora fiind esenţială pentru dezvoltarea imunităţii. Ac sunt “fabricaţi” împotriva unei largi varietăţi de potenţiali invadatori: bacterii, virusuri, toxine etc. Combinarea unui Ac cu Ag său specific poate fi pusă în evidenţă prin diverse reacţii, moment care stă la baza diagnosticării multor boli, spre exemplu sifilisul, borelioza, SIDA etc.

Sursa: Boris Nedelciuc. Dermatovenerologie eponimică, toponimică şi acronimică. “Tipografia Centrală”, Chişinău, 2010, 212 pag.

  • Din categoria precedentă:

Investigații literar-artistice în dermatologie (10 episoade) – https://e-dermatologie.md/investigatii-literar-artistice-in-dermatologie-10/

distribuie