Într-o familie nimic nu trebuie să fie obligatoriu, cu atât mai mult sexul. Comportamentele și acțiunile soților trebuie să fie coordonate, bazate pe dorință și consens reciproc, în orice domeniu al vieții. Ce avem în realitate? Soți care își violează soțiile și soții care justifică acest comportament deviant, prin noțiunea de “obligație conjugală”.

Sexul nu este o obligație conjugală. Este dorința apropierii intime dintre soț și soție. O dorință firească împărtășită de ambii. Sexul forțat în familie este desfrâu. Între violatorul soț și violatorul “de meserie” nu este o diferență. În ambele cazuri, acțiunea umilește și îmbolnăvește femeia.

Fără supărate, femeia care tolerează abuzul sexual din partea partenerului de viață decade mai mult decât o prostituată. Prostituata își face meseria și este remunerată pentru serviciile sexuale prestate. Și, posibil, periodic sau chiar frecvent simte și plăcere fizică. Cealaltă, execută o “obligație conjugală”, care în afară de dezgust și durere nu-i oferă nimic.

Halucinantă, în această situație, este convingerea soțului violator. În primul rând, crede că nu e violator, din simplul motiv că este soț. În al doilea rând, este sigur că penetrarea vaginului, indiferent de stare și trăiri, îi provoacă plăcere soției. Greață, dispreț, durere, ură, furie – iată ce simte această femeie, toată viața.

Sexul nu este o obligație conjugală, rețineți! De asemenea, convingerea pe care o împărtășesc mai multe femei precum că “sexul mai puțin contează pentru o femeie căsătorită” este o prejudecată! În cuplu, armonia sexuală este la fel de importantă ca și armonia spirituală. Ambele se completează reciproc. Iar vestea bună este că ambele armonii pot fi însușite.

Autor: Maria Dimineţ, jurnalistă