av

Boris Nedelciuc

Clinica Dermatologie, USMF “Nicolae Testemiţeanu”, Chişinău, Republica Moldova

Scopul unui tratament antiviral constă nu atât în eradicarea infecţiei, cât în (a) limitarea infecţiei, (b) prevenirea complicaţiilor şi (c) minimalizarea recidivelor.

Nu există o clasificare unanim acceptată a remediilor antivirale. Conform mecanismului de acţiune, acestea pot fi împărţite astfel: inhibitori ai penetrării virusului în celulă (amantadina, rimantadina); inhibitori ai sintezei de acizi nucleici (aciclovir, foscarnet); inhibitori de neuraminidază (oseltamivir, zanamivir).

În dermatologie, medicaţia antivirală este axată, în mare parte, pe combaterea afecţiunilor cutaneo-mucoase produse de virusuri din familia Herpes-viridae:

  1. Subfamilia alfa-herpesvirinae. Manifestările clinice: a) HHV-1: herpes orofacial (labialis, bucalis, nasalis, facialis, oftalmoherpes, encefalită herpetică), herpes genitalis (mai rar); b) HHV-2: herpes genitalis, herpes neonatal, herpes orofacial (mai rar); c) HHV-3 sau VZV (Varicella Zoster Virus): varicelă, zona zoster.
  2. Subfamilia beta-herpesvirinae. Manifestările clinice: a) HHV-5 sau CMV (Cytomegalovirus): infecţii asimptomatice (la imunocompetenţi), infecţii severe (la imunocompromişi), malformaţii congenitale grave (la nou născuţi, în cazul transmiterii transplacentare); b) HHV-6: rujeolă (exanthema subitum); c) HHV-7: sindromul de oboseală cronică.
  3. Subfamilia gama-herpesvirinae. Manifestările clinice: a) HHV-4 sau EBV (Epstein-Barr Virus): mononucleoza infecţioasă, limfomul Burkitt, leucoplakie păroasă, sindrom limfoproliferativ post-transplant, sindromul de oboseală cronică; b) HHV-8 sau KSHV (Kaposi′s Sarcoma associated Herpes Virus): sarcom Kaposi, limfom primar.

Deşi toţi agenţii antivirali au aceeaşi ţintă, ADN-polimeraza virală, acţionează prin 2 mecanisme diferite: inhibiţie competitivă şi necompetitivă. Remediile cu inhibiţie competitivă asupra ADN-polimerazei virale se împart în 2 grupe: a) analogii nucleozidici (aciclovir, valaciclovir, famciclovir) şi b) analogii nucleotidici (cidofovir). Remediile cu inhibiţie necompetitivă sunt mai buni fiindcă inhibă direct ADN-polimeraza virală. În plus, apar mai rar tulpini rezistente. Din această grupă fac parte analogii pirofosfatului (foscarnet). Un alt produs antiviral (brivudina), cu triplă acţiune (antivirală, analgezică şi antiinlamatorie), a revoluţionat în ultimii ani tratamentul herpesului zoster. Brivudina posedă mecanism de acţiune asemănător aciclovirului, cu transformarea în derivaţii ei fosforilaţi, sub acţiunea timidinkinazei, dar cu o persistenţă intracelulară mult mai mare (peste 10 ore) comparativ cu aciclovirul.

Modalităţi de administrare, riscuri / efecte adverse:

  • Aciclovir: oral – eficienţă bună, toleranţă bună (lipsa toxicităţii sau toxicitate rară); intravenos – eficienţă bună, toleranţă relativă (nefrotoxicitate); topic – efect placebo, toleranţă bună; riscuri – disfuncţii renale, afectări ale sistemului nervos central (letargie, tremor);
  • Valaciclovir: oral – eficienţă bună, toleranţă bună (posologie convenabilă); riscuri – purpură trombocitopenică (în doze mari);
  • Famciclovir: oral – eficienţă bună, toleranţă bună; riscuri – cefalee, diaree, greaţă (uneori);
  • Foscarnet: intravenos – eficienţă bună, toleranţă relativă; riscuri – nefrotoxicitate, hipocalcemie;
  • Brivudina: oral – eficienţă bună, toleranţă bună (posologie convenabilă); riscuri – granulocitopenie, eozinofilie, anemie, limfocitoză, monocitoză;
  • Ganciclovir: oral – eficienţă bună, toleranţă relativă; riscuri – neutropenie, trombocitopenie, carcinogenitate, supresia spermatogenezei.

Posologie:

  • Aciclovir: oral – 200 mg x 5 ori/zi (herpes simplex) sau 800 mg x 5 ori/zi (herpes zoster), 5-10 zile; intravenos – 5-10 mg/kg la fiecare 8 ore, 5-10 zile;
  • Valaciclovir: oral – 500 mg x 2 ori/zi, 5-10 zile;
  • Famciclovir: oral – 250 mg x 2 ori/zi, 5-10 zile;
  • Foscarnet: intravenos – 180 mg/kg/zi + 500-1000 ml ser fiziologic (doza de atac), apoi 100-120 mg/kg/zi + 500-1000 ml ser fiziologic (doza de susţinere), 2-4 săptămâni;
  • Brivudina: oral – 125 mg x 1 ori/zi, 7 zile;
  • Ganciclovir: oral – 500 mg x 6 ori/zi sau 1 g x 3 ori/zi (în cazuri severe până la 6 g/zi), 2-3 săptămâni; intravenos – 10 mg/kg/zi (doza de atac), apoi 30-35 mg/kg/săptămână (doza de susţinere), 3-4 săptămâni.

Referitor la virozele cutaneo-mucoase hiperplazice (veruci, papiloame, vegetaţii veneriene) şi degenerative (moluscul contagios, vaccina orf [ectima contagioasă], paravaccina [nodulii mulgătorilor]), conduita terapeutică prevede utilizarea metodelor / remediilor cu acţiune citodistructivă: criodestrucţie, electrocoagulare, podofilină, podofilotoxină, 5-fluorouracil etc.

  • Bibliografia la autor.

Pentru mai multe detalii, adresaţi-vă la nr. de tel. 069204259 sau prin email: [email protected].

  • Din aceeaşi categorie:

Opțiuni terapeutice în dermatozele bacteriene – https://e-dermatologie.md/optiuni-terapeutice-in-dermatozele-bacteriene/

  • Din categoria precedentă:

Esențialul despre maladiile cutanate (20 episoade) – https://e-dermatologie.md/esentialul-despre-dermatite-si-eczeme/

  • Din alte categorii:

Diagnosticul diferențial în dermatologie (17 episoade) – https://e-dermatologie.md/diagnosticul-diferential-in-nevii-cutanati/

Imunodermatologie: noțiunile cheie (10 episoade) – https://e-dermatologie.md/imunodermatologie-notiunile-cheie-10/

Investigații literar-artistice în dermatologie (10 episoade) – https://e-dermatologie.md/investigatii-literar-artistice-in-dermatologie-10/