• Sodiul şi echilibrul hidro-salin

Sodiul (natriul) este unul dintre cele mai importante elemente minerale aflate în corpul omenesc. Cantitatea totală la o persoană adultă de 70 kg este de aproximativ 100 g. Cea mai mare parte se găseşte în mediul extracelular (de 10 ori mai mult decât în mediul intracelular). Împreună cu potasiul (caliul), sodiul participă la menţinerea echilibrului hidro-salin, respectiv la reglarea distribuţiei apei în organismul uman.

Principala formă sub care sodiul pătrunde în organism este sarea. Cuvântul sare derivă din latinescul sal. Aceeași origine o are și cuvântul salariu, deoarece soldații romani erau, în trecut, plătiți în sare. Aproape toate alimentele conţin sare (NaCl), implicit sodiu (Na), iar cele procesate sunt şi mai concentrate comparativ cu hrana proaspătă. De fapt, aproape 75% din cantitatea de sodiu pe care o consumăm zilnic provine de la sarea adăugată prin procesare, 15% din sarea adăugată la gătirea bucatelor şi doar circa 10% provine din surse naturale.

Sodiul este absorbit rapid în tractul intestinal şi circulă liber în sânge până ajunge la rinichi, unde este filtrat. Rinichiul retrimite în organism cantităţile necesare de sodiu în funcţie de necesităţile noastre cotidiene. În cazul unui exces de sare alimentară, apare senzaţia de sete. După ce bem lichide, rinichii elimină surplusul de sodiu şi apă prin urină şi transpiraţie.

În funcţie de cantitatea de sodiu existentă în alimente, acestea se împart în 3 categorii mari: a) alimente sărace în sodiu, care conţin între 0 şi 10 mg sodiu la 100 g produs (unt, fructe, legume); b) alimente cu conţinut mediu de sodiu, care conţin între 10 şi 100 mg sodiu la 100 g produs (lapte, carne, peşte) şi c) alimente bogate în sodiu, care conţin între 100 şi 1000 mg sodiu la 100 g produs (mezeluri, conserve). Dozele zilnice recomandate variază de la o vârstă la alta: 1500 mg/zi (19-50 ani), 1300 mg/zi (51-70 ani), 1200 mg/zi (peste 70 ani).

Semnele clinice ale creşterii concentraţiei de sodiu în organism: creşterea tensiunii arteriale, sete intensă, uscăciune a mucoaselor, febră, senzaţie de lipsă de aer, palpitaţii, nelinişte, somnolenţă, scăderea cantităţii de urină eliminată zilnic, creşterea în greutate etc. Semnele clinice ale scăderii concentraţiei de sodiu în organism: scăderea tensiunii arteriale, tulburări de vedere şi echilibru, astenie, contracturi musculare, iritabilitate, nevralgii, dureri articulare etc.

Este recomandată limitarea consumului de sare, respectiv de sodiu într-o serie de maladii precum: bolile cardio-vasculare (hipertensiunea arteriala), boli renale (în special, cele care evoluează cu reţinerea de apă în organism), boli ale ficatului (hepatite, ciroză cu ascita), tratamentul cu hormoni corticosuprarenali, consumul cu medicamente care reţin apa (antiinflamatoare nestereoidiene, steroizi anabolizanţi, anticoncepţionale) etc.

  • Potasiul şi excitabilitatea neuro-musculară

Potasiul (kaliul) este un element mineral de mare importanţă pentru om. În organismul unui adult, cantitatea acestuia variază între 140 şi 160 g, ceea ce constituie 0,5% din greutatea corporală. Aproape întreaga cantitate de potasiu (98%) se găseşte intracelular şi numai aproximativ 2% extracelular. Numele kalium a fost împrumutat de la cuvântul „alkali”, cuvânt de proveniență arabă, al-qalyah însemnând “cenușă de plante”.

Potasiul este necesar pentru buna desfăşurare a tuturor metabolismelor: participă la sinteza fibrelor musculare, respectiv la reglarea excitabilităţii neoro-musculare; acţionează asupra regularităţii ritmului cardiac; permite transformarea glucozei în forma sa de depozit, numită glicogen; intervine ca activator al unor enzime importante, fiind considerat un element esenţial pentru creştere; participă la sinteza unor hormoni (insulina, glucagonul, hormonul de creştere), reglarea cantităţii de apă (împreună cu sodiul), favorizarea alimentării creierului cu oxigen (împreună cu fosforul) etc.

Nevoile zilnice de potasiu se apreciază a fi între 4 şi 5 g. Potasiul din organism provine predominant din hrana de origine vegetală, sursele principale fiind: legumele (broccoli, spanac, dovleac, ciuperci, morcovi, roşii, cartofi), boabele de cereale, seminţele de floarea soarelui, fructele (mere, struguri, banane, portocale, ananas). De asemenea, surse importante de potasiu sunt lactatele, carnea de pasăre şi peştele.

Manifestările clinice ale carenţei de potasiu în organism: iritabilitate, lipsa poftei de mâncare, greţuri, vomă, sete, astenie, slăbiciune musculară, balonări, constipaţie, tulburări de respiraţie, hipertensiune arterială, pietre la rinichi, fragilitatea oaselor, palpitaţii etc. Manifestările clinice ale excesului de potasiu în organism: astenie importantă, slăbiciune musculară, crampe musculare, hipotensiune arterială, diminuarea reflexelor rotuliene, balonare, palpitaţii, confuzie mintală, lipotimie etc.

Este recomandat un aport echilibrat de alimente bogate în potasiu într-o serie de maladii precum: infecţii severe, arsuri, distrucţii tisulare întinse, traumatisme musculare importante, insuficienţă renală, diabet zaharat, alcoolism, boli ereditare etc.

Rubrică îngrijită de Dr. Boris Nedelciuc.

Adaptare după: www.nutripedia.ro & Viorel T. Mogoş, Sănătatea şi substanţele minerale, Editura Albatros, Bucureşti, 1991, 190 pag.

distribuie