Wiki ne povestește că Harold Klawans a fost neurolog și profesor de neurologie și farmacologie la Rush Medical College, specializat în tulburări extrapiramidale, neurofarmacologie și istorie medicală. Dacă e să parcurgem lista sa de publicații de ficțiune și non-ficțiune, aș zice că activitatea lui scriitoricească a fost destul de prolifică. Lucrarea de față apare în anul 2000 sub titlul de “Strange Behavior: Tales of Evolutionary Neurology”. Acest titlu redă în mod direct esența lucrării: avem istorii curioase de anamneză neurologică.

Încărcătura simbolică pe care o propune titulatura adoptată de traducerea românească, editată de Trei, “În apărarea femeii cavernelor. Povestiri de neurologie evoluționistă” ar stârni mai ales publicul interesat de evoluție. Să pornim de la faptul că de la primele pagini chiar Klawans trasează parametrii în care poate fi integrat studiul. Dacă vă așteptați la o carte de știință pură și bine argumentată, atunci ar fi cazul să renunțați la genul acesta de aspirații. Deși mai degrabă pop- science și pe alocuri speculativă, nu pot nega doza de admirație care vine în timp ce urmarești această minte sclipitoare în acțiune.

Dacă ați citit “Omul care își confundă soția cu o pălarie”, de Sacks, ar fi bine să nu faceți paralelisme, veți pierde din plăcerea dată de lectura care nu ține să interpreteze istorii clinice în cheie filosofică. Să vă pregătiți mai degrabă pentru un detectiv neurologic, pentu că Klawans gândește neurologia într-un mod diferit. În partea a doua a cărții el însuși o spune: “Pentru Oliver, creierul și funcționarea acestuia este o chestiune filosofică. Simplu spus, această conexiune dintre creier și filosofie pe mine mă depășește. Nu l-am citit niciodată pe Nietzsche. Nici pe Thorstein Veblen. Nici pe Bertrand Russell. Singurul filosof, de secol XX, ale cărui lucrări m-am străduit să le parcurg a fost Karl Popper. Pentru mine, Shopenhauer e doar un nume dintr-un cuplet de Lorenz Hart, scris pentru a fi cântat de o dansatoare de striptease în stilul lui Sally Rand, cea care a devenit și personaj în unele romane polițiste pe care le-am citit”.

Această destăinuire m-a scos din păcatul comparării și m-a făcut să descopăr frumusețea unui alt gen de abordare. O abordare cu stil de aventură, care urmărește un altfel de scop.

Întrebările cu care ne tentează sunt delicatese de refleție. Klawans oferă perspectiva neurologică asupra mitului Bărbatului-vânător, a dispariției omului de Neaderthal și explică cum niște patologii rare pot oferi răspuns asupra modelului de selecție genetică. În toate relatările m-am lăsat sedusă de poveștile pacienților și de formidabila capacitate deductivă a medicului. Algoritmul de expunere este practic identic: observarea pacientului urmată de analiza materialului patologic și incursiunea în istoricul evolutiv.

De ce putem să învățăm mai bine unele lucruri în copilărie? Ce determină manualitatea noastră, cum ajungem să fim dreptaci sau stângaci? Cum se face că este destul de dificil să privim un film subtitrat? Cum a schimbat alfabetizarea creierul și de ce societatea civilizată posedă o metodă diferită de clasificare și conceptualizare? Care ar fi cauza dislexiei? Acestea sunt câteva lucruri care ar putea interesa pe fiecare dintre noi și la care Klawans oferă o explicație în terminologie cât se poate de simplificată în partea întâi a cărții. Atașez teoria genetică a manualității explicată de Klawans pentru a reda mai exact spiritul explicativ al cărții: “(…) variațiile genetice ale manualității s-ar putea datora unei singure gene ce poate lua o formă sau alta din două alternative (din două tipuri de alele), de obicei produse prin mutație. Alelele dominante produc o deplasare către dreapta a manualității (right shift) la posesorii lor, mai exact cresc șansele că acești indivizi să devină dreptaci. Această dominanță explică faptul că manualitatea înclină puternic spre mâna dreaptă. Un segment foarte mic din această populație va deveni totuși stângaci, din cauza factorilor de mediu, dar nu într-un număr atât de mare cât să explice cele 10 procente de stângaci în populația generală. Aici intră în scenă celălalt tip de alele. Alelele recesive nu cauzează în sine o dominanță de stânga, ci elimină orice predispoziție specifică manualității, astfel că cele două părți ale corpului au șanse egale de a deveni dominante.”

Tot în prima parte găsim elucidarea titlului. Lucrarea vine ca un argument în reabilitarea rolului evolutiv al femeilor și destabilizează mitul antropologic centrat pe bărbatul-vânător. Nu fabricarea uneltei a fost crucială în dezvoltarea speciei noastre, ci dezvoltarea limbajului simbolic și anume femeile au fost acelea care au creat mediul corespunzător extinderii de la sunet la un limbaj complex. Așa cum tot femeile au fost cele care au oferit suportul pe tot parcursul de juvelinizare a creierului la descendenți.

Fiind un specialist în tulburări extrapiramidale, este de la sine înțeles să se oprească într-un mod mai special asupra maladiei Parkinson și coreei. Ca farmacist, mi s-a părut foarte interesantă modalitatea de diagnostic cu ajutorul levo-dopa a pacienților care pe viitor ar putea manifesta coree datorită încărcăturii ereditare și felul în care Klawans și-a transpus experiența obținută de la pacienții cu Parkinson către cei cu coree cronică Huntington.

Deși conţine un bagaj abundent de terminologie medicală, nu cred că parcurgerea volumului prezintă o problemă pentru cititorul neinițiat în medicină. De fapt, cartea a fost concepută anume pentru cei neinițiați. Ea poate prezenta interes și pentru rezidenții în neurologie, ca exemplu de găndire deductivă și observație clinică, sau pentru oricine este interesat de curiozități medicale corect și coerent explicate.

Treisprezece povești diferite care au o temă unitară – evoluția. Deși relativ puține la număr, modul în care au fost propuse spre lectură este suficient ca să îl compar pe Klawans cu o Șeherezadă a neurologiei, iar lectura ca o probabilă sursă de mirare.

Rubrică îngrijită de Diana Mereşevschi.

  • Din aceeaşi categorie:

Reflecții despre cărți: Esther Perel și inteligența erotică – http://e-dermatologie.md/reflectii-despre-carti-esther-perel-si-inteligenta-erotica/

Reflecții despre cărți: Muriel Barbery și eleganța ariciului – http://e-dermatologie.md/reflectii-despre-carti-muriel-barbery-si-eleganta-ariciului/

Reflecții despre cărți: Orhan Pamuk și casa tăcerii – http://e-dermatologie.md/reflectii-despre-carti-orhan-pamuk-si-casa-tacerii/

Reflecții despre cărți: Don DiLillo și inevitabilul sfârșit – http://e-dermatologie.md/reflectii-despre-carti-don-dilillo-si-inevitabilul-sfarsit/

Reflecții despre cărți: Evgheny Vodolazkin și mântuirea lui Laur – http://e-dermatologie.md/reflectii-despre-carti-evgheny-vodolazkin-si-mantuirea-lui-laur/

Reflecții despre cărți: Oliver Sacks și omul care își confundă soția cu o pălărie – http://e-dermatologie.md/reflectii-despre-carti-oliver-sacks-si-omul-care-isi-confunda-sotia-cu-o-palarie/

Reflecții despre cărți: Erich Fromm și arta de a fi – http://e-dermatologie.md/reflectii-despre-carti-erich-fromm-si-arta-de-a-fi/