Cum să ne creștem fetele: o analiză a realității

În trecut, fetele nu erau expuse atâtor probleme, riscuri. De vreo câteva decenii, însă, lucrurile au început să se schimbe. Astfel, s-a observat o scădere bruscă și accentuată a sănătății mintale în rândul fetelor. Cazurile de anorexie și automutilare, care altădată erau extrem de rare, deveniseră tot mai frecvente. Dar, mai mult decât atât, fetele deveniseră mai stresate și mai deprimate decât oricând. De ce s-a întâmplat / se întâmplă acest lucru? Fetele nu se nasc urându-și trupul. Nu se nasc urându-și viața. Se produce însă ceva care le otrăvește sufletul. Ceva ce pare să fie o problemă a începutului adolescenței și care, cu fiecare an ce trece, pare a se instala din ce în ce mai devreme.

Creșterea unor fete puternice se face încă din fragedă pruncie. Trebuie să le iubim și să luptăm cu tot ceea ce-ar putea să le doboare. Trebuie să facem cele mai bune alegeri, deoarece lumii de azi nu pare să-i pese de ele, văzându-le doar ca niște instrumente de a produce bani. Bineînțeles că unele dintre aceste probleme au fost și rămân mereu actuale. Iar fetele trebuie să fie puternice în toate circumstanțele.

Adolescența unei fete este o căutare, o călătorie de-a lungul căreia adună înțelepciunea necesară pentru a deveni femeie. În această căutare, noi suntem călăuzele fiicelor noastre. Pentru a le fi călăuze, avem nevoie de hărți de calitate, exemple bune de urmat și o privire limpede.

Pentru a ne putea înțelege fiicele, trebuie să ne dăm seama că ele au o copilărie diferită de cea pe care am avut-o noi. Pe scurt, ele sunt la 14 ani așa cum eram noi la 18. La 10 ani, așa cum eram noi la 14. Schimbările de comportament sunt cauzate de presiunile de a fi altfel decât sunt pe care le face anturajul asupra lor și de incapacitatea noastră de a le proteja, pentru că și noi suntem răspunzători într-o anumită măsură.

În ultimele decenii, lacoma lume corporatistă și-a dat seama că fetele reprezintă o țintă ușoară. Companiile au văzut că se înregistrează profituri enorme de pe urma exploatării fricilor lor (de fapt, de pe urma provocării acestor frici) legate de orice, de la piele la greutate corporală, la relații de prietenie, haine și chiar trecerea la vârsta adultă. În sălile de ședințe ori în agențiile de publicitate, în magazine și mass-media, dar mai ales pe rețelele de socializare, a început războiul împotriva fetelor. Oriunde s-ar uita, orice fată vede mesaje care o fac să se teamă că nu e îndeajuns bună, devinind astfel prizoniera ideilor înguste despre cum ar trebui să arate, să gândească și să se poarte. Asaltul asupra fetelor este fără precedent, mergând de la reclame pentru produse de slăbit ori alcool și țigări, la constrângerile modei și până la invazia pornografiei. Ca urmare, fetele intră într-o stare de suferință și confuzie. Încearcă să se poarte ca niște adulți, dar nu reușesc. Unele, din păcate, ajung în secțiile de boli nervoase ale spitalelor, la poliție, în clinicile de dezalcoolizare și dezintoxicare.

Dacă suntem conștienți de ceea ce se întâmplă, putem preveni acest fenomen. O putem face prin dragostea pe care le-o dăruim, prin atmosfera pe care le-o creăm, fiind alături de ele și protejându-le de mesajele stupide și exploatatoare ce vin din lumea înconjurătoare. Nu putem opri păsările aducătoare de necazuri să zboare prin viețile noastre, dar nici nu trebuie să le lăsăm să-și facă cuib în părul nostru. Putem trăi în lumea aceasta, dar nu trebuie să înghițim tot ceea ce ne oferă ea. Putem alege experiențe, pentru noi și fiicele noastre, care să ne facă mai puternici, mai fericiți, mai activi.

Adaptare după Steve Biddulph, Cum să ne creștem fetele, București, Humanitas, 2017, 282 pag.