Markerii celulari CD.

Markerii celulari CD (acronim de la “Cluster of differentiation”) sunt antigeni (Ag) ai suprafeţei leucocitelor şi plachetelor, care intervin în recunoaşterea unor subpopulaţii celulare specifice. Cei mai importanţi co-receptori CD sunt cei ai subpopulaţiilor limfocitelor T. Astfel, CD-2, unul dintre primii markeri de suprafaţă, e prezent pe toate tipurile de limfocite T şi NK. Are rol în aderarea limfocitelor T la APC (Antigen-Presenting Cell) sau celulele ţintă şi rol accesor în activarea celulară. CD-3 este o glicoproteină de suprafaţă situată predominant pe celulele T-totale, iar CD-4 – pe celulele T-helper, dar şi la nivelul monocitelor / macrofagelor şi a celulelor dendritice. CD-8 este o glicoproteină de suprafaţă situată pe membrana limfocitelor T supresoare şi citotoxice, iar CD-19 – pe membrana limfocitelor B. Apropo, markerii CD-16 şi CD-56, de asemenea, sunt specifici pentru NK, iar co-receptorii CD-4 şi CD-25 – pentru celulele T-reglatoare. Trebuie de precizat că gena codificatoare a lanţului polipeptidic CD-4 este situată pe cromozomul 12, iar gena codificatoare pentru lanţul polipeptidic CD-8 – pe cromosomul 2. Dezvoltarea tehnologiei anticorpilor monoclonali a dus la descoperirea unui mare numar de noi co-receptori, în prezent cunoscându-se aproximativ 350 clase de diferenţiere.

Sistemul HLA.

Sistemul HLA (acronim de la “The Human Leucocyte Antigens”) este sistemul principal de antigeni (Ag) de grup tisular la om, stabilit după criterii serologice şi genetice. Antigenii HLA sunt glicoproteine localizate la nivelul membranelor celulare, fiind codificaţi de o parte din genele complexului major de histocompatibiliate (MHC), situate pe cromozomul 6. Genele HLA sunt repartizate în doua clase: genele clasei I codifică antigenii de histocompatibilitate prezente în toate celulele nucleate ale organismului (în afara eritrocitelor mature) şi sunt împărţite în 3 grupe (HLA-A, HLA-B şi HLA-C); genele din clasa II comandă sinteza Ag prezente doar în anumite celule ale sistemului imunitar (monocite, macrofage, limfocite B) şi probabil, spermatozoizi, fiind, de asemenea, repartizate în 3 grupe (HLA-DP, HLA-DQ şi HLA-DR). Actualmente se cunosc mai mult de 120 gene diferite ale sistemului HLA. Genele HLA marchează individualitatea antigenică a unei persoane, conferindu-i aptitudinea de apărare împotriva oricărei modificări determinate de o agresiune exterioară (infecţioasă, chimică, grefă alogenică etc.) sau generate de o mutaţie. Datorită sistemului HLA se declanşează răspunsul imunitar celular şi umoral, provocând eliminarea celulelor proprii care au suferit modificări antigenice sau a celulelor străine introduse în organism.

Sursa: Boris Nedelciuc. Dermatovenerologie eponimică, toponimică şi acronimică. “Tipografia Centrală”, Chişinău, 2010, 212 pag.

  • Din aceeaşi categorie:

Imunodermatologie: noțiunile cheie (2) – Imunoglobulinele, complementul, complexele imune circulante – https://e-dermatologie.md/imunodermatologie-notiunile-cheie-2/

Imunodermatologie: noțiunile cheie (1) – Imunitatea, autoimunitatea, antigenul, anticorpul – https://e-dermatologie.md/imunodermatologie-notiunile-cheie-1/

  • Din categoria precedentă:

Investigații literar-artistice în dermatologie (10 episoade) – https://e-dermatologie.md/investigatii-literar-artistice-in-dermatologie-10/

distribuie