Opțiuni terapeutice în dermatozele fungice
Boris Nedelciuc
Clinica Dermatologie, USMF “Nicolae Testemiţeanu”, Chişinău, Republica Moldova
Medicaţia antifungică a cunoscut o lungă perioadă de empirism. Abia din a doua jumătate a sec. XX se pun bazele tratamentului antimicotic specific, marcat de descoperirea primelor poliene (nistatina – 1951, amfotericina B – 1956), a grizeofulvinei (1958) şi apoi a derivaţilor imidazolici (miconazol – 1969, ketoconazol – 1977). Puţin mai târziu (1980-1990) au apărut triazolii (fluconazol, itraconazol), alilaminele (terbinafina) şi morfolinele (amorolfina). Tratamentul antimicotic are drept ţintă următoarele grupe mari de fungi: pitirosporii, dermatofiţii, levurile şi micromicetele.
Referitor la keratomicoze (pitiriazis versicolor), în formele uşoare se poate produce autovindecarea. Uneori, pentru calmarea pruritului se recomandă cure scurte (5-7 zile) cu antihistaminice (desloratadină, levocetirizină). Pentru uz topic se folosesc geluri, creme, soluţii sau şamponuri cu ketoconazol, clotrimazol, bifonazol, natamicină, naftifină, sulfid de seleniu etc., iar în formele extinse, cu evoluţie cronică, recidivantă se administrează obligatoriu antifungice / antipitirosporice sistemice (terbinafină, fluconazol, itraconazol). În ultimii ani, de un succes enorm se bucură topicele cu piroctone olamine şi ciclopirox olamine.
Combaterea dermatomicozelor (microsporie, tricofiţie, rubrofiţie, epidermofiţie) include, de asemenea, medicaţia sistemică şi topică. Cea sistemică cuprinde: a) tratamentul etiotrop – grizeofulvină, terbinafină, fluconazol, itraconazol; b) tratamentul simptomatic – antihistaminice, hiposensibilizante, hepatoprotectoare, vitamine epidermotrope şi antioxidante (A, E, C) etc. Medicaţia topică prevede administrarea următoarelor produse: a) antiseptice (lactat de etacridină, digluconat de clorhexidină); b) alcool iodat şi / sau coloranţi anilinici (soluţia Castellani, albastru de metilen); c) antifungice / antiparazitare de uz local (clotrimazol, miconazol, isoconazol, bifonazol, ketoconazol, naftifină, amorolfină, sulf precipitat); d) keratolitice (acid salicilic, uree); e) keratoplastice (ihtiol, gudron); f) îndepărtarea firelor de păr afectat (extragerea cu o pensetă, raderea sau tunderea). În unele cazuri se practică g) intervenţii mini-chirurgicale (înlăturarea unghiei / unghiilor afectate).
O atenţie tot mai sporită este acordată, în ultima vreme, tratamentului candidozelor cutaneo-mucoase (CCM) – afecţiuni micotice (acute, subacute sau cronice) ale tegumentelor şi mucoaselor, provocate de levuri, genul Candida. Un rol deosebit îl are C. albicans, specia cea mai frecvent identificată la om (80-95% cazuri). Pentru combaterea CCM pot fi luate în calcul următoarele opţiuni:
- Medicaţia sistemică: a) Poliene (Amphotericina B, Stamicina sau Nistatina, Natamicina sau Pimafucina); b) Triazoli (Fluconazol, Itraconazol).
- Medicaţia topică: a) Antiseptice (Borax 3%); b) Coloranţi anilinici (Albastru de methylen 1% sau Violet de genţiană 1%); c) Creme, unguente, pudre, ovule vaginale cu varia substanţe anticandidozice (econazol, isoconazol, butoconazol, fenticonazol) etc.
Tratamentul va continua până când parametrii clinici şi testele de laborator vor arata că infecţia fungică a dispărut. O perioadă inadecvată / insuficientă de tratament poate conduce la recurenţe.
Cu toate progresele obţinute, în ultimii ani se constată o rezistenţa tot mai crescută la medicaţia antifungică, în general, şi la cea anticandidozică, în particular. Rezistenţa medicamentoasă reprezintă persistenţa sau progresia infecţiei în pofida unei terapii adecvate. Aceasta a devenit o importantă problemă de terapie, în special la pacienţii HIV infectaţi, respectiv la bolnavii cu serioase afecţiuni intercurente şi / sau de fond: obezitate, diabet zaharat, pemfigus, insuficienţă venoasă cronică, cancer, transplant de ţesuturi şi organe etc. Folosirea în exces a azolilor (în special, utilizarea inadecvată a fluconazolului) în terapia CCM, dar mai ales în profilaxia acestora, a determinat apariţia rezistenţei la aceste preparate. Din aceste motive, în multe state europene au intrat în uz noi remedii, care au drept scop îmbunătăţirea medicaţiei antifungice, respectiv anticandidozice: 1) astfel, noua generaţie de azoli (voriconazolul, posaconazolul, ravuconazolul) demonstrează activitate fungicidă atât asupra C. albicans, cât şi asupra speciilor de Aspergillus şi Fusarum; acţionează prin inhibarea biosintezei ergosterolului, component structural al membranei fungice; cu regret, noii azoli interacţionează cu numeroase subtipuri de citocrom P450 hepatic şi intestinal, ce intervin în metabolizarea altor agenţi terapeutici: citostatice, antihistaminice, antibiotice, antiretrovirale, steroizi, anticoncepţionale, psihotrope etc.; 2) o altă clasă, echinocandinele (caspofungin, micafungin, anidulafungin), inhibă sinteza celulară de glucani din peretele fungic; posedă activitate fungicidă împotriva mai multor specii de fungi, inclusiv C. albicans şi acţiune fungistatică asupra speciilor de Aspergillus, mai puţin împotriva speciilor de Fusarium, Cryptococcus, Zygomyicetes; interacţionează neesenţial cu citocromul P450, prin urmare au mai puţine interacţiuni cu alte medicamente. Sperăm, în timpul apropiat, aceste remedii vor apărea şi pe piaţa farmaceutică din Republica Moldova.
- Bibliografia la autor.
Pentru mai multe detalii, adresaţi-vă la nr. de tel. 069204259 sau prin email: [email protected].
- Din aceeaşi categorie:
Opțiuni terapeutice în dermatozele virale – https://e-dermatologie.md/optiuni-terapeutice-in-dermatozele-virale/
Opțiuni terapeutice în dermatozele bacteriene – https://e-dermatologie.md/optiuni-terapeutice-in-dermatozele-bacteriene/
- Din categoria precedentă:
Esențialul despre maladiile cutanate (20 episoade) – https://e-dermatologie.md/esentialul-despre-dermatite-si-eczeme/
- Din alte categorii:
Diagnosticul diferențial în dermatologie (17 episoade) – https://e-dermatologie.md/diagnosticul-diferential-in-nevii-cutanati/
Imunodermatologie: noțiunile cheie (10 episoade) – https://e-dermatologie.md/imunodermatologie-notiunile-cheie-10/
Investigații literar-artistice în dermatologie (10 episoade) – https://e-dermatologie.md/investigatii-literar-artistice-in-dermatologie-10/
O informație foarte utilă și actuală, pentru tratamentul calificat, mai luând în considerație creșterea numărului rezistență nu numai la antibiotice dar și la preparate antifungice. Și necătînd la asta mulți medici indică în continuare tratament profilactic antifungic în antibioterapie, ceea ce contribuie la sporirea rezistenței la antimicotice.
Mulţumesc pentru aprecieri, dragă Eugenia.
Bună ziua, în august am fost diagnosticată cu “intertrigo submamar”. Am utilizat un unguent pe bază de stamicin, ciprofloxacina, dexametazona 7zile+Triderm la 2 zile. După câteva zile, roseata păreacă dispare dar, a reapărut și s-a reextins. Am primit o altă variantă de unguent:mupirocine, clotrimazol dar nu am observat nicio ameliorare. Ce analize, investig. trebuie să mai urmez? Ps.Glicemia 114-120.
Cu mulțumiri.
Bună.
Intetrigo-ul submamar poate avea mai multe cauze: stretococi, levuri etc. În plus, există un șir de alte comorbidități care pot favoriza peristența acestuia: obezitate, diverse disproteinemii, diabet zaharat, tratamentele îndelungate cu steroizi, citostatice sau retinoizi etc. În context, îmi vine greu să vă ofer niște sfaturi concrete. Logic ar fi să solicitați o consultație repetată la următorii specialiști: dermatolog, endocrinolog, gastrolog, ginecolog, medic de familie. O abordare complexă, interdisciplinară v-ar ajuta să identificați toate circumstanțele responsabile de persistența acestei probleme.
Mult succes!