Image d-c clinic

Boris Nedelciuc

Clinica Dermatologie, USMF “Nicolae Testemiţeanu”, Chişinău, Republica Moldova

Fenomenul Köbner. Sinonim: reacţia izomorfă Köbner. Fenomen observat în psoriazis şi lichen plan, caracterizat prin apariţia leziunilor tipice în locul injuriilor iatrogene (mecanice, fizice, chimice, actinice etc.). Unii autori au descris un fenomen asemănător şi în vitiligo – depigmentarea în focar a pielii sănatoase ca urmare a unei traume. Alţii insistă asupra fenomenului Köbner invers – repigmentarea (vindecarea) după un traumatism mecanic în vitiligo.

Semnul Auspitz. Sinonime: fenomenul “roua sanguină”, fenomenul “roua hemoragică”. Este al treilea semn al triadei psoriazice (primele două fiind “pata de spermanţet” şi “pelicula terminală”), caracterizat prin hemoragii punctiforme la raclarea leziunilor cutanate. Substratul morfologic al semnului este papilomatoza şi acantoza. Se determină, de obicei, la pacienţii cu forme incerte de psoriazis.

Striurile Wickham. Sinonime: reţeaua Wickham, semnul Wickham. Fenomen care se datorează îngroşării caracteristice a stratului granulos al epidermei în lichenul plan şi constă în observarea unor striuri albe reticulare, care devin mai vizibile după badijonarea leziunilor papuloase cu ulei de parafină.

Semnul Nicolsky. Se aplică în pemfigusul vulgar – maladie buloasă, autoimună, la baza căreia stă procesul de acantoliză. Se manifestă prin 3 variante: 1) dacă tragem, lateral, cu o pensetă de plafonul bulei sau rămăşiţele acesteia, va avea loc o detaşare a epidermei în limitele pielii aparent sănătoase; 2) la fricţionarea tegumentului, între bule învecinate, conţinutul acestora, conform principiului vaselor comunicante, trece dintr-o bulă în alta; iar atunci când fricţionarea este intensă se produce o detaşare a epidermei; 3) detaşarea postfricţională a epidermei pe ariile cutanate îndepărtate de zona erupţiilor relevă un semn Nicolsky net pozitiv. Semnul Nicolsky se corelează frecvent cu semnul Asboe-Hansen (care constă în mărirea diametrului bulei la vitropresiune) şi semnul “pară”, numit în argoul popular şi semnul “prăsadă” (sinonim: semnul Sheklakov): când bolnavul îşi schimbă poziţia din orizontal în vertical, sub greutatea lichidului, partea de jos a bulei devine mai mare/lată, cea de sus rămânând mai îngustă.

Testul Tzanck. Sinonim: citodiagnosticul Tzanck. Test care constă în examinarea ţesutului bazal al unei leziuni, în maladiile veziculoase sau buloase, pentru a descoperi tipul celular specific în aceste boli (varicelă, herpes simplex, herpes zoster, pemfigus). Pentru un diagnostic mai exact se aleg leziuni buloase cât mai recente şi neinfectate. După detaşarea plafonului bulei, pe suprafaţa erodată se aplică o lamă de sticlă (un dop de cauciuc, în cazul mucoaselor), realizându-se astfel un frotiu-amprentă. Frotiul se usucă la temperatura camerei, apoi se fixează şi se colorează conform metodei May-Grunwald-Giemsa. Ulterior se examinează la microscopul optic. În cazul pemfigusurilor, citodiagnosticul pune în evidenţă prezenţa caracteristică a celulelor acantolitice Tzanck – celule spinoase, segregate şi distrofice, care şi-au pierdut desmozomii. Sunt rotunde sau poligonale, lipsite de tonofilamente, cu citoplasmă intens bazofilă, colorată neuniform, având la periferie o zonă intens colorată în albastru-închis, dar nemijlocit în jurul nucleului – o zonă albastru-deschis. Nucleul celulelor este voluminos, ocupând uneori toată celula. Alteori, poate avea forme bizare, intens colorate, hipercromice, cu doi ori mai mulţi nucleoli, de asemenea coloraţi în albastru. Depistarea celulelor acantolitice Tzanck este utilă pentru diagnosticul pemfigusului vulgar.

Proba Jadassohn. Probă de diagnostic în dermatita herpetiformă Duhring-Brocq, care constă în aplicarea pe pielea intactă, lipsită de erupţii, a unui unguent ce conţine iodură de potasiu (KI) 50%. Dacă după înlăturarea emplastrului, peste 24-48 ore, se observă vezicule sau bule, însoţite de prurit şi usturime – proba se consideră a fi pozitivă. O variantă mai rar utilizată a probei Jadassohn este administrarea soluţiei de KI de 2 sau 3% per os. Dacă după 6-8-12 ore se observă înrăutăţirea stării generale a pacientului (intensificarea simptoamelor subiective, acutizarea procesului cutanat) – proba se consideră din nou a fi pozitivă. Trebuie de menţionat că această probă poate fi pusă în aplicare doar în faza de remisie a bolii sai în situaţii clinice incerte, diagnosticul clinic urmând a fi confirmat prin testele biochimice şi imune.

Fenomenul Besnier. Sinonim: semnul Besnier-Meshchersky. Fenomenul se utilizează la bolnavii suferinzi pentru lupus eritematos cronic discoidal (boala Biett) şi constă în următoarele: la raclarea, cu o lamă de sticlă, a scuamelor hiperkeratozice de pe suprafaţa plăcii discoidale, pacientul acuză o durere înţepătoare. Pe partea dorsală, dedesubt a scuamelor se evidenţiază un alt fenomen – semnul “tocului dezbinat” sau al “limbii de pisică”, care constă în “spini” sau “dopuri” foliculare. După înlăturarea completă a scuamelor, pielea din focar aminteşte o “coajă de lămâie” sau “portocală”.

Testul Haserick. Test ce constă în inducerea formării celulelor Hargraves, adăugând la granulocitele normale ser provenit de la subiecţi afectaţi de lupus eritematos diseminat. Testul este pozitiv şi în alte colagenoze. Celula Hargraves (sinonim: celula lupică) – granulocit neutrofil, care conţine o incluziune bazofilă mare, rotunjită, omogenă, constituită din nuclee de leucocite lizate şi fagocitate. Nucleul propriu al celulei este deplasat, din cauza existenţei incluziunii, la periferie. Celula Hargraves este prezentă în măduva osoasă şi în sângele bolnavilor afectaţi de lupus eritematos sistemic şi diseminat acut. Depistarea celulelor lupice se corelează adeseori cu identificarea anticorpilor antinucleari.

Triada Haserick. Triada include: a) corpi lupici – nuclee modificate / dezintegrate expulzate în exteriorul celulei; b) rozete lupice – nuclee modificate / dezintegrate înconjurate de polimorfonucleare; c) celule lupice – leucocite cu două nuclee, unul propriu, deplasat la periferie, şi altul fagocitat, plasat în centrul celulei (celula Hargraves).

Nodulii Bouchard. Manifestări cutanate în infecţiile reumatismale, care apar ca nişte mici nodozităţi, cât o gămălie de ac, înşiraţi pe partea posterioară a ultimei articulaţii interfalangiene. Pot constitui singura manifestare a poliartrozei sau se asociază cu nodulii Heberden. Apar, de obicei, la peroanele în vârstă.

Nodulii Heberden. Manifestare a poliartrozei, fiind produşi de hipertrofia extremităţilor osoase şi de un proces infiltrativ al ţesuturilor periarticulare. Apar la persoane trecute de 45 de ani, care suferă de infecţii reumatismale. Se localizează la degetele II-III şi IV ale mâinilor, au întotdeauna localizare bilaterală. Se manifestă ca nişte tumefacţii de mărimea unui bob de mazăre, situate pe ambele părţi ale ultimei articulaţii interfalangiene sau pe partea ei posterioară. Nodulii sunt bine delimitaţi, duri, indolori, cu tegumentul de acoperire normal sau discret eritematos. Cu timpul, articulaţia se poate anchiloza şi/sau deforma.

Nodulii Meynet. Manifestări cutanate ale reumatismului articular acut, care se observă în 30-35% din cazuri, în special la bolnavii cu atingeri cardiace. Au localizare superficială (dermică) şi dimensiuni mici (cât o gămălie de ac sau un bob de piper), nu aderă la planurile profunde şi sunt dispuşi în jurul articulaţiei genunchilor, coatelor şi regiunii occipitale. Sunt în număr variabil (de la 3-4 până la 100), au evoluţie rapidă, cu formare şi resorbţie în 6-8 zile.

Semnul Gottron. Semnul se manifestă prin regiuni echimozice pe faţa posterioară a degetelor, la nivelul articulaţiilor mici, în dermatomiozită, uneori precedând cu 2-3 ani afectarea musculară.

Semnul Dennie-Morgan. Prezenţa unui pliu suplimentar la nivelul pleoapei inferioare la pacienţii cu dermatită / eczemă atopică. Se asociază uneori cu semnul Hertoghe.

Semnul Hertoghe. Observat la circa 42% din bolnavii suferinzi de dermatită / eczemă atopică, este un simptom minor al bolii care constă în alopecia părţii externe a sprâncenelor.

Şanţurile pseudo-Parrot. Sinonime: dermatită atopică a buzelor, cheilitis sicca. Buze eritematoase, uscate şi fisurate, observate la pacienţi cu dermatită atopică. Uneori modificările se extind şi la tegumentul perioral.

Semnul Darier. Fricţionarea leziunilor în urticaria pigmentară (mastocitoză) duce la umflarea / turgescenţa plăcilor cu aspect urticarian.

“Puţurile” Devergie. Fenomen care constă în distrugerea epidermului suprapapilar, în stadiul de exudaţie al eczemei, generând nişte fante adânci, până la nivelul dermului subiacent, prin care se scurge o cantitate importantă de lichid extravazat din vasele dermice.

Reacţia Lewis. Reacţie care apare la histamină (mediator chimic secretat de polinuclearele bazofile şi de mastocite, stocat în granulaţiile acestora şi eliberat în reacţiile anafilactice), manifestată prin urticarie generalizată.

Proba Prausnitz-Küstner. Probă destinată să pună în evidenţă prezenţa reaginelor alergice după injectarea intradermică la un subiect neimunizat specific a 0,1 ml de ser provenit de la un subiect alergic. Injectarea în acelaşi punct, 24 de ore mai târziu, a 0,1 ml soluţie de alergen specific determină o reacţie locală identică celei pe care acesta o provoacă subiectului alergic.

Semnul Hutchinson. Apariţia de vezicule pe laturile nasului, observate în herpesul zoster oftalmic.

Sindromul Ramsay Hunt. Sinonim: triada Ramsay Hunt. Paralizie facială, dureri şi erupţie de vezicule în regiunea pavilionului urechii. Este observat în herpesul zoster localizat pe traiectul nervului facial. Compresiunea nervului vestibulo-cohlear de către nervul facial inflamat determină tulburări de auz şi echilibru.

Proba Balzer. Metodă complementară de diagnostic în pitiriazisul verzicolor (boala Eichstedt), care constă în aplicarea la suprafaţa pielii a unei soluţii/tincturi alcoolice de iod 3-5%. Porţiunile de piele afectată, unde stratul cornos este rămolit din cauza agentului keratofag Pityrosporum ovale sau Pityrosporum orbiculare (numit în trecut şi Malassezia furfur), se colorează mai intens decât ariile cutanate intacte. Proba Balzer poate fi suplimentată cu un examen bacterioscopic.

Testul cu lampa Wood. Lampa Wood are capacitatea de a emite ultraviolete a căror lungime de undă este cuprinsă între 330 şi 365 nm, iar filtrele (ecranele) utilizate, cu o grosime de cel puţin 0,5 cm, sunt impregnate cu diverse săruri – oxid de nichel, oxid de siliciu, oxid de bariu etc. Lampa este utilizată pentru evidenţierea unor fungi ce se găsesc pe păr şi piele. Cu 5-10 minute înainte de folosire, lampa Wood se aprinde, pentru a se încălzi, deoarece stabilitatea intensităţii luminii şi a lungimii de undă este dependentă de temperatură. Procedura se desfăşoară într-o cameră obscură. Suprafaţa examinată trebuie expusă 3-5 minute la lumină ultravioletă deoarece nu toţi fungii reacţionează identic. Fluorescenţa se datorează unor mataboliţi ai triptofanului eliberaţi de fungi. Majoritatea fungilor produc fluorescenţă, cu o culoare care variază în funcţie de specie: microsporia antropofilă – verde vie, microsporia zooantropofilă – verde pală, tricofiţia – lipseşte, pitiriazisul verzicolor – galben verzuie, eritrasma – roşu coral. Datorită simplităţii ei, metoda este utilă pentru screening.

Semnul Payr. Apariţia unei dureri la apăsarea zonei interne a gambei în tromboza venoasă profundă.

Proba Perthes. Probă utilizată în examenul clinic al varicelor membrelor inferioare. Se aplică bolnavului în ortostatism un garou la coapsă (strâns moderat, pentru a nu împiedica circulaţia profundă); se cere bolnavului să meargă şi se constată că varicele se golesc datorită contracţiilor musculare, fapt ce denotă suficienţa comunicantelor şi permeabilitatea sistemului venos profund.

Proba Sicard. La efort de tuse se palpează refluxul venos pe pachetele varicoase: examinatorul aplică o palmă pe faţa antero-internă a coapsei (pe traiectul venei safene interne) pacientului aflat în ortostatism şi îl roagă să tuşească. În prezenţa unei insuficienţe ostiale a venei safene interne, tusea va determina apariţia unei unde pulsatile retrograde (în cazurile severe unda poate fi chiar vizibilă).

Proba Schwartz. Sinonim: semnul valului. Constă în percuţia unui pachet varicos proximal care se transmite în cel distal: percuţia cu degetele mânii drepte a crosei safenei la pacientul cu insuficienţă ostială (aflat în ortostatism) determină percepţia cu mâna stângă (aplicată pe coapsă) a unei unde pulsatile pe traiectul vasului.

Testul Gibbon-Landis. Test pentru evaluarea circulaţiei periferice. Extremităţile (mâinile, daca se testează circulaţia periferică a membrelor superioare, respectiv picioarele, dacă se testează circulaţia membrelor inferioare) sunt imersate în apă la 43-45°C. Creşterea temperaturii extremităţilor  testate indică o circulaţie periferică normală.

Proba Trendelenburg (definiţia 1). Sinonim: proba Brodie-Trendelenburg. Probă folosită în explorarea clinică a varicelor membrelor inferioare, cu bolnavul în decubit dorsal, invitat să-şi ridice membrul inferior afectat la 45º. Se aplică un garou la rădăcina coapsei, care comprimă vena safenă internă sub crosă. Apoi, bolnavul se ridică în ortostatism. La subiectul normal nu se vede nicio tumefacţie venoasă. La bolnavul cu varice şi cu insuficienţă valvulară ostială proba devine pozitivă (îndepărtând garoul, venele dilatate se umplu de sus în jos).

Proba Trendelenburg (definiţia 2). Probă utilă pentru stabilirea gradului de funcţionare al sistemului venos safen şi precizarea caracterului intern, extern sau mixt al insuficienţei venoase cronice. Se aplică un garou la nivelul coapsei pentru a comprima vena safenă internă; policele examinatorului comprimă în spaţiul popliteu vena safenă externă timp de 15 secunde; se observă umplerea venoasă în ortostatism, cu menţinerea compresiei (garou şi police, 15 secunde) şi după suprimarea acesteia; umplerea venelor safene sub compresie denotă o insuficienţă a venelor perforante sau profunde; după suprimarea compresiei, umplerea rapidă indică insuficienţa venei safene interne.

Reacţia Montenegro. Sinonim: testul cutanat cu leişmanină. Reacţie care constă în testarea intradermoreacţiei la leişmanină (antigen al promastigotelor de Leishmania), care este pozitivă la apariţia unui nodul palpabil dupa 48-72 de ore (precoce în evoluţia leişmaniozei muco-cutanate şi după vindecarea leişmaniozei viscerale). Testul nu are specificitate de specie şi nu indica atât imunitatea, cât o reacţie de hipersensibilitate întârziată.

Testul Kveim. Test util în diagnosticul sarcoidozei. Injectarea subcutanată a unui antigen preparat dintr-un ţesut limfatic uman (ganglion limfatic sau splină) conduce, după circa o săptămână, la apariţia unei papule care la biopsie se aseamănă cu granulomul tuberculos sarcoidic.

Reacţia Mantoux. Sinonime: reacţia la tuberculină, testul cutanat la tuberculină, testul Pirquet. Este metoda standard de a determina dacă o persoană este sau nu infectată cu Mycobacterium tuberculosis. Intradermoreacţia (IDR) se realizează prin injectarea a 0,1 ml de derivat proteic purificat de tuberculină (PPD) pe faţa internă a antebraţului. Injecţia trebuie făcută cu tăietura acului îndreptata în sus. Atunci când este realizată corect, injecţia produce o mică ridicătură a pielii (o induraţie). Testul cutanat trebuie citit între 48 şi 72 ore după administrare: 0-5 mm – negativă, 5-10 mm – slab pozitivă, 10-15 mm – pozitivă, >15 mm – intens pozitivă.

Reacţia Moro. Reacţie eruptivă papulo-eritematoasă, ce apare la aplicarea cutanată a unui unguent conţinând 5 ml tuberculină şi 5 g de lanolină anhidră.

Reacţia Fernandez. Sinonim: testul cu lepromină. Reacţie similară reacţiei la tuberculină care apare la 3-4 zile după injectarea intradermică de lepromină – suspenzie de Mycobacterium leprae cu bacili omorâţi prin încălzire.

Fenomenul Lucio. Reacţie de exacerbare locală în lepra lepromatoasă difuză. Fenomenul are la bază o vasculită necrozantă a vaselor mici ale epidermului. Clinic, se observă grupuri de mici leziuni eritematoase cu necroză centrală şi evoluţie spre cicatrizare. Fenomenul Lucio apare numai la pacienţii netrataţi.

  • Bibliografia la autor.

Pentru mai multe detalii, adresaţi-vă medicului. Tel. de contact: 069204259.

  • Alte publicaţii din categoria articole:

Sindroame asociate cu boli de colagen – https://e-dermatologie.md/sindroame-asociate-cu-boli-de-colagen/

Psoriazisul și sindromul metabolic – https://e-dermatologie.md/psoriazisul-si-sindromul-metabolic/

Candidozele cutaneo-mucoase – https://e-dermatologie.md/candidozele-cutaneo-mucoase/

Radiația solară și pielea – https://e-dermatologie.md/radiatia-solara-si-pielea/