Morgagni

Giovanni Baptista Morgagni (1682-1771) a fost un renumit anatomist italian. Numele său a rămas asociat denumirii unor formaţiuni anatomice (lacunele Morgagni), dar autorul s-a evidenţiat în mod special prin concepţia anatomică a bolilor, care a revoluţionat gândirea medicală a vremurilor sale. La 23 de ani, ca asistent al ilustrului Antonio Valsalva, la Bologna, Morgagni a luat atitudine împotriva ideii dominante din acea vreme conform căreia bolile nu aveau caracteristici specifice. Astfel, el a demonstrat că fiecărei boli îi corespund alterări anatomice distincte, proprii. Simptomele bolilor, afirma Morgagni, sunt strigătul organelor suferinde. Lucrând cu meticulozitate şi răbdare, el a publicat cartea în care a prezentat concepţia sa abia la vârsta de 79 de ani, când probele acumulate erau inatacabile. Titlul cărţii rezumă această concepţie: De sedibus et causis morborum per anatomen indagatis. Lucrarea a însemnat, conform opiniei mai multor experţi, întemeierea anatomiei patologice şi, totodată, preludiul naşterii, în Franţa, a clinicii medicale. O altă carte scrisă de Morgagni, întitulată Adversaria anatomia prima, a însemnat eliberarea de cultul pentru Galen şi Celsus.

Laennec

René Théophile Hyacinthe Laennec (1781-1826) a fost cel mai mare clinician de la începutul secolului al XIX-lea, perioadă în care, în Franţa, se naşte medicina modernă. Revoluţia franceză şi apoi cea industrială au generat o modificare profundă a învăţământului medical, căruia statul i-a acordat un statut moral şi meterial. S-a renunţat la vechile cărţi medicale dogmatice şi s-a stimulat competiţia reală, prin introducerea concursurilor. Ca urmare, la Paris apare o pleiadă de clinicieni apreciaţi drept “cei mai străluciţi profesori de medicină pe care i-a văzut vreodată omenirea”. Laennec, prin geniul său şi capacitatea extraordinară de muncă (deşi era însuşi bolnav), a dezvoltat metoda observaţiei obiective. Fără diagnostic nu există tratament raţional, spunea el. În 1816 a inventat stetoscopul, iar în 1819 a publicat Traité de l’auscultation médiate, ediţia definitivă apărând în 1823. Promotor al observaţiei sistematice a bolnavului, formulată cu precizie şi confruntată cu datele anatomo-patologice, Laennec a contribuit la crearea bazelor semiologiei clinice moderne.

Text adaptat după: Valeriu Rusu, Dicţionar Medical, Editura Medicală, Bucureşti, 2004, 1844 pagini.

În imagine: Celebra carte a lui Morgagni “De sedibus et causis morborum per anatomen indagatis”.

  • Din aceeaşi categorie:

Arta enciclopedica: Vesalius și Harvey – http://e-dermatologie.md/arta-enciclopedica-vesalius-si-harvey/

Arta enciclopedica: da Vinci și Paracelsus – http://e-dermatologie.md/arta-enciclopedica-da-vinci-si-paracelsus/

Arta enciclopedica: Galenus și Avicenna – http://e-dermatologie.md/arta-enciclopedica-galenus-si-avicenna/

Arta enciclopedica: Hippocrate și Celsus – http://e-dermatologie.md/arta-enciclopedica-hippocrate-si-celsus/