Lecturi de weekend: cu ce fel de oameni nu trebuie să te căsătorești?

Căsătoria este aidoma unei afaceri. O afacere în care doi oameni își doresc și sunt pregătiți să investească, în egală măsură, sentimente, valori, obiective comune și resurse financiare.

Tinerii trebuie educați să privească căsătoria din această perspectivă. Pornind de aici, ei ar învăța să identifice și partenerul potrivit de viață.

Ce avem, însă, în realitate? Tineri care se căsătoresc fără să aibă capacitatea de a face vreo investiție, fără să realizeze de ce fel de partener de viață au nevoie. De obicei, în asemenea cazuri, căsătoria este întemeiată pe o dragoste aparentă, pe interes și comoditate, pe prejudecata “le-a venit vremea”, pe dorința părinților, pe tradiție sau pe teama de singurătate. O asemenea abordare, în opinia mea, este greșită și asigură din start eșecul căsătoriei. Faptul că doi oameni se chinuie reciproc o viață nu înseamnă familie, ci doar conviețuire.

Capacitatea de a investi în căsătorie și alegerea partenerului potrivit trebuie sa stea la temelia unei căsătorii. Din punctul meu de vedere, iată ce fel de oameni nu pot fi parteneri de viață de încredere:

a) Au vicii, prejudecăți și traume netratate din trecut. Astfel de oameni nu sunt deschiși pentru schimbări pozitive, nu au voință și energie să investească în căsătorie. De asemenea, viciile, prejudecățile și problemele interioare îi determină să fie violenți față de partenerul de viață;

b) Venitul nu le permite să aibă un trai decent. Dacă nu reușesc să-și asigure bunăstarea, înseamnă că nu sunt pregătiți nici să investească în căsătorie;

c) La întrebarea “unde vom trăi și din ce vom trăi?” obișnuiesc să răspundă: vom vedea, ne-om descurca, ne vor ajuta părinții. “Vom vedea” este replica omului slab și iresponsabil, care mizează că partenerul îi va rezolva problemele;

d) Bunurile deținute aparțin părinților. Căsătoria revendică responsabilitate. Responsabilitatea se dezvoltă concomitent cu depunerea eforturilor și asumarea riscurilor. Cum poate fi un om responsabil când responsabilitatea îi este străină? Totuși, dacă are realizări personale și profesionale, poate fi un partener de viață de încredere. Asta sugerează faptul că este capabil să-și asume responsabilități;

e) Nu vor să iasă din zona de confort: de exemplu, nu le place locul de muncă, sunt nemulțumiți de salariu, însă nu întreprind nimic pentru a schimba situația. Exact așa vor “gestiona” şi dificultățile din familie, adică fără să acționeze;

f) Sunt dependenți emoțional de părinți: discută cu ei viața personală, comportamentul partenerului, neînțelegerile cu partenerul, iau decizii în funcție de opinia lor. Vorbim despre oameni imaturi, neserioși și iresponsabili;

g) Sunt dependenți de “ce zice lumea”. Opinia mulțimii le influențează gândurile și comportamentul. Pentru asemenea indivizi, în relația cu partenerul va conta nu trăirile și necesitățile acestuia, dar atitudinea și percepțiile celor din jur.

Autor: Maria Dimineţ, jurnalistă