Virchow

Rudolf Ludwig Karl Virchow (1821-1902) a fost un mare medic german, fondator al patologiei celulare. La numai 24 de ani publică lucrarea Weisses Blut, descriind pentru prima dată leucemia. Concepţiile sale, potrivit cărora boala este urmarea unor modificări lente, implicând un dezechilibru al structurii şi activităţii normale a celulelor, se regăsesc în cartea sa Die Cellularpathologie, publicată în anul 1858. Moştenirea lăsată de el este mare: a descris procesul de creştere celulară şi unele procese degenerative (adipoasă, amiloidă), a introdus un concept nou privind tromboembolismul etc. Spaţiul perivascular de la nivelul vaselor cerebrale, iniţial semnalat de Virchow, apoi descris mai detaliat de Robin, îi păstrează şi astăzi numele (spaţiul Virchow-Robin). În altă ordine de idei, a fondat, în anul 1847, revista Archiv für Pathologische Anatomie und Physiologie – publicaţie de referinţă pentru medici şi savanţi din toată Europa. Chiar dacă au fost / sunt comentarii precum că Virchow şi-ar fi însuşit unele descoperiri ale ucenicilor săi, el rămâne un cercetător a cărui operă nu s-a perimat cu trecerea timpului, conceptul de patologie celulară reprezentând şi astăzi o direcţie cheie în medicină.

Mendel

Johann (Gregor) Mendel (1822-1884) a fost un celebru biolog ceh. La vârsta de 21 de ani intră în ordinul augustinilor din Brno, dobândind numele religios Greror. În continuare, studiază ştiinţele naturii la Universitatea din Viena. Din anul 1854 începe experienţele şi observaţiile care au constituit ulterior bazele geneticii. Neacceptând modul în care se explica pe atunci variabilitatea plantelor cultivate, îndeosebi cea a hibridării, Mendel urmăreşte modul în care se transmit însuşiri distincte în hibridările la diferite soiuri de mazăre. După studii extrem de laborioase, Mendel comunică rezultatele la nou-fondata Societate de Naturalişti din Brno, al cărei membru fondator era, după care, în anul 1866, enunţă cele trei principii clasice ale geneticii mendeliene. Deoarece ecoul în lumea ştiinţifică a fost nul, se adresează lui Nägeli, care însă îl ignoră. În anul 1868, Mendel este numit abate al mănăstirii, iar în anul următor se îmbolnăveşte, evenimente care îl determină să renunţe la cercetările sale. La numai câteva zile după moartea sa, abatele care l-a succedat i-a ars lucrările din bibliotecă. Recunoașterea importanței descoperirilor sale a fost realizată abia la începutul sec. al XX-lea când Hugo de Vries, Carl Correns și Erich Tschermak au ajuns în mod independent la aceleași concluzii, redescoperind astfel legile eredității.

Text adaptat după: Valeriu Rusu, Dicţionar Medical, Editura Medicală, Bucureşti, 2004, 1844 pag.

În imagine: Celebra revistă fondată de Virchow “Archiv für Pathologische Anatomie und Physiologie”.

  • Din aceeaşi categorie:

Arta enciclopedica: Morgagni și Laennec – https://e-dermatologie.md/arta-enciclopedica-morgagni-si-laennec/

Arta enciclopedica: Vesalius și Harvey – https://e-dermatologie.md/arta-enciclopedica-vesalius-si-harvey/

Arta enciclopedica: da Vinci și Paracelsus – https://e-dermatologie.md/arta-enciclopedica-da-vinci-si-paracelsus/

Arta enciclopedica: Galenus și Avicenna – https://e-dermatologie.md/arta-enciclopedica-galenus-si-avicenna/

Arta enciclopedica: Hippocrate și Celsus – https://e-dermatologie.md/arta-enciclopedica-hippocrate-si-celsus/

distribuie