Esențialul despre infecția cu virusul papiloma uman

Boris Nedelciuc

Clinica Dermatologie, USMF “Nicolae Testemiţeanu”, Chişinău, Republica Moldova

Definiţie.

Virozele cutaneo-mucoase, provocate de diverse tipuri ale virusului papiloma uman sau Human Papilloma Virus (HPV), sunt nişte afecţiuni cu caracter hiperplazic-hiperproliferativ, observate atât la copii, cât şi la adulţi, cu evoluţie îndelungată şi morfologie, respectiv topografie variabilă.

Etiopatogenie.

Contaminarea se produce prin contact direct, indirect sau prin autoinoculare. Transmiterea verticală, de la mamă la făt, în timpul naşterii, este posibilă, dar foarte rară. Tipurile 2 şi 7 produc veruci comune sau vulgare (imaginea alăturată mai sus); 1, 2, 4 şi 63 – veruci plantare; 3, 8 şi 10 – veruci plane (imaginea alăturată mai jos); 6 şi 11 – veruci filiforme (= papiloame) şi condilomatoză gigantă; iar tipurile 3, 5, 8, 9, 10, 12, 14, 15, 17, 19 şi 23 predispun la o infecţie cronică şi persistentă cu HPV, numită epidermodisplazie veruciformă. Tipurile 6, 11, 42 şi 44 produc condiloame genitale, iar tipurile 6, 16, 18, 31, 53 şi 58 – condiloame anale. Unele tipuri (16, 18, 33, 35, 45, 51, 52, 56, 58, 59, 68, 73 şi 82), cu transmitere sexuală, sunt potenţial oncogene, fiind incriminate în dezvoltarea neoplaziilor intraepiteliale cervicale (cancerul de col uterin), peniane (cancerul de penis) şi anale (cancerul anal).

Există, de asemenea, varietăţi ale HPV, responsabile de leziuni în cavitatea bucală (imaginea alăturată mai jos): 6, 7, 11, 16 şi 32 – papiloame orale; 16 – cancer oro-faringian; 6 şi 11 – papilomatoză laringiană. Factorii favorizanţi: microtraumatismele şi hiperhidroza pentru veruci, coexistenţa cu alte infecţii (trichomoniază, chlamidioză, micoplazmoză) pentru condiloame, compromiterea sistemului imun (tuberculoză, HIV-SIDA, transplant de organe, chimioterapie îndelungată etc.) pentru tipurile oncogene ale HPV.

Tablou clinic.

Sub aspect clinic, leziuni papuloase, non-inflamatorii, de mărimi variabile (1-2 mm până la 1 cm), rotund-ovalare, bine conturate, rugoase (veruci vulgare) sau turtite (veruci plane), pediculate (veruci filiforme) sau vegetante (condiloame genitale şi anale), solitare sau multiple, de obicei asimptomatice. Un tablou clinic oarecum mai zgomotos prezintă condilomatoza gigantă Buschke-Löwenstein şi epidermodisplazia veruciformă Lutz-Lewandowsky. Prima se manifestă prin multiple excrescenţe de tip condilomatos-tumoral, cu localizare ano-genitală, iar cealaltă – prin leziuni veruciforme, de dimensiuni variabile (uneori mari sau chiar foarte mari – “omul copac”), simetrice, cu localizare pe tegumentul fotoexpus (extremităţi şi faţă).

Diagnostic.

Diagnosticul clinic al verucilor şi condiloamelor nu prezintă dificultăţi. În cazuri incerte, se recomandă biopsia, cele mai importante modificări fiind hiperkeratoza, parakeratoza, acantoza (prezenţa variabilă a koilocitelor în stratul spinos) şi papilomatoza. Uneori, la femei, sunt binevenite următoarele investigaţii: testul Papanicolau şi testul ADN (Digene HPV test).

Tratament.

Verucile şi condiloamele acuminate se tratează prin metode distructive: a) chimice (acid acetic, acid lactic, acid azotic, podofilină, podofilotoxină, 5-fluorouracil); b) fizice (electrocoagulare, crioterapie, laser CO2); c) imunoterapie (interferon, imiquimod). Sunt utilizate, de asemenea, diverse antiseptice şi coloranţi anilinici, iar în tratamentul condilomatozei gigante şi epidermodisplaziei veruciforme opţiunea de bază este extirparea chirurgicală. Pentru prevenirea cancerului de col uterin, se recomandă vaccinurile Gardasil şi Cervarix, eficacitatea cărora, însă, este discutabilă.

Images from / by www.ymed.ro, www.hardinmd.lib.uiowa.edu, Luc THOMAS, Professor, MD-PhD, Lyon, France & Jean-Hilaire SAURAT, Professor, MD-PhD, Geneve, Switzerland.

Bibliografia la autor.

Pentru mai multe detalii, adresaţi-vă la nr. de tel. 069204259 sau prin email: [email protected].