Injectie Interferon

Interferonii.

Interferonii sau IFN fac parte din citokine, proteine mici secretate de diferite tipuri de celule, având un rol major în apărarea împotriva infecţiilor bacteriene, virale şi parazitare. De asemenea, IFN-ii posedă efect antiproliferativ, anticanceros şi imunomodulator. IFN-α şi IFN-β sunt încadraţi în tipul I de interferoni, iar IFN-γ – în tipul II. Cele mai importante forme de interferon se produc în leucocite (IFN-α), fibroblaste (IFN-β) şi limfocite (IFN-γ). IFN-α este codificat de o serie de gene localizate pe braţul scurt al cromosomului 9. IFN-β este codificat de o singură genă localizată, de asemenea, pe braţul scurt al cromosomului 9, iar IFN-γ este codificat de o singură genă localizată pe cromosomul 12. Interferonii nu au acţiune directă, de omorâre a germenilor patogeni, ci de blocare a înmulţirii lor. Interferonii obţinuţi prin inginerie genetică au revoluţionat tratamentul contemporan, fiind utilizaţi cu succes în tratamentul sarcomului Kaposi, condilomatozei gigante Buschke-Löwenstein, în cel al hepatitei virale etc.

Interleukinele.

Interleukinele sau IL pot fi definite ca citokine cu rol de mediatori sau reglatori ai răspunsului imun. Sunt nişte substanţe de natură proteică care iniţiază, întreţin, amplifică sau blochează activarea, creşterea şi multiplicarea celulelor imune. Răspunsul imun şi, în special, creşterea şi diferenţierea limfocitelor T şi B, sunt reglate de către aceste polipeptide cu lanţ unic, fără o structură omogenă, dar cu două trăsături comune: 1) toate sunt factori de creştere şi diferenţiere pentru leucocite; 2) activitatea lor este mediată prin interacţiune cu proteine transmembranare distinctive, prezente pe suprafaţa celulelor ţintă, cunoscute sub numele de receptori interleukinici. Unele citokine sunt proinflamatorii (IL-1, IL-6, IL-8, IL-11, IL-12, TNF-α, IFN-γ), iar altele – antiinflamatorii (IL-3, IL-4, IL-10, IL-13, IL-16, IFN-α, TGF-β, G-CSF). La ora actuală se cunosc peste 30 interleukine cu rol major în apărarea nespecifică (inflamaţie, reacţia febrilă) şi specifică (răspunsul imun celular şi umoral) a organismului uman. În curs de cercetare mai sunt încă, cel puţin, 10 interleukine. În ultimii ani, interleukinele, obţinute prin tehnici de inginerie genetică, au găsit o întrebuinţare practică în tratamentul artritei reumatoide, psoriazisului artropatic etc.

Sursa: Boris Nedelciuc. Dermatovenerologie eponimică, toponimică şi acronimică. “Tipografia Centrală”, Chişinău, 2010, 212 pag.

  • Din aceeaşi categorie:

Imunodermatologie: noțiunile cheie (5) – Factorii de stimulare a coloniilor celulare, prostaglandinele – https://e-dermatologie.md/imunodermatologie-notiunile-cheie-5/

Imunodermatologie: noțiunile cheie (4) – Complexul major de histocompatibilitate, superantigenele, celula Langerhans – https://e-dermatologie.md/imunodermatologie-notiunile-cheie-4/

Imunodermatologie: noțiunile cheie (3) – Markerii celulari CD, sistemul HLA – https://e-dermatologie.md/imunodermatologie-notiunile-cheie-3/

Imunodermatologie: noțiunile cheie (2) – Imunoglobulinele, complementul, complexele imune circulante – https://e-dermatologie.md/imunodermatologie-notiunile-cheie-2/

Imunodermatologie: noțiunile cheie (1) – Imunitatea, autoimunitatea, antigenul, anticorpul – https://e-dermatologie.md/imunodermatologie-notiunile-cheie-1/

  • Din categoria precedentă:

Investigații literar-artistice în dermatologie (10 episoade) – https://e-dermatologie.md/investigatii-literar-artistice-in-dermatologie-10/

distribuie