7

Factorul de necroză tumorală.

Grupul factorilor de necroză tumorală sau TNF (acronim de la “Tumoral Necrosis Factor”) cuprinde două proteine înrudite (citokine proinflamatorii): TNF-α sau caşectina şi TNF-β sau limfotoxina, denumite astfel pe baza proprietăţii de a produce infarctizări şi necroză hemoragică la nivelul tumorilor. Sinteza acestora este codificată de gene situate pe braţul scurt al cromozomului 6. S-au identificat două tipuri distincte de receptori de înaltă afinitate pentru TNF uman: TNF-R I şi TNF-R II. TNF-α este secretată de macrofage, neutrofile, limfocite T şi B, NK şi celulele musculare netede. Are multiple efecte biologice, printre care: inducerea febrei, stimularea sintezei de prostaglandine, leucotriene şi citokine proinflamatorii. TNF-β este produsă de limfocitele T şi B activate. Are efecte similare cu cele ale TNF-α: inducerea apoptozei, activarea endoteliului celular, producerea de oxid nitric (toxic pentru celulele maligne), stimularea secreţiei de citokine etc. În practica medicală (dermatologică, oncologică etc.) prezintă interes terapeutic antagoniştii TNF care, la fel ca antagoniştii IL-1, pot ameliora bolile inflamatorii cronice.

Factorul de transformare a creşterii.

Factorii de transformare a creşterii sau TGF (acronim de la “Transforming Growth Factor”) sunt nişte citokine cu rol major în transformarea creşterii celulare. Se descriu două varietăţi: TGF-α şi TGF-β. TGF-α este implicat în dezvoltarea anumitor tipuri de neoplasme, dar participă şi în diferenţierea, respectiv creşterea celulelor normale, îndeosebi a celulelor mezenchimale şi epiteliale. TGF-β este mai complex (391 aminoacizi) şi mai reprezentativ: receptorii pentru TGF-β1, 2 şi 3 au o distribuţie celulară largă, cei pentru TGF-β4 sunt distribuiţi pe celulele endoteliale, iar receptorii pentru TGF-β5 – pe celulele endoteliale, epiteliale, fibroblaste şi condrocite. În concentraţii mari, TGF blochează interleukinele (IL) proinflamatorii, stimulează atragerea macrofagelor la locul agresiunii, mobilizează fibroblastele şi, în consecinţă, prin creşterea secreţiei de colagen şi fibronectină, accelerează vindecarea plăgilor.

Sursa: Boris Nedelciuc. Dermatovenerologie eponimică, toponimică şi acronimică. “Tipografia Centrală”, Chişinău, 2010, 212 pag.

  • Din aceeaşi categorie:

Imunodermatologie: noțiunile cheie (6) – Interferonii, interleukinele – https://e-dermatologie.md/imunodermatologie-notiunile-cheie-6/

Imunodermatologie: noțiunile cheie (5) – Factorii de stimulare a coloniilor celulare, prostaglandinele – https://e-dermatologie.md/imunodermatologie-notiunile-cheie-5/

Imunodermatologie: noțiunile cheie (4) – Complexul major de histocompatibilitate, superantigenele, celula Langerhans – https://e-dermatologie.md/imunodermatologie-notiunile-cheie-4/

Imunodermatologie: noțiunile cheie (3) – Markerii celulari CD, sistemul HLA – https://e-dermatologie.md/imunodermatologie-notiunile-cheie-3/

Imunodermatologie: noțiunile cheie (2) – Imunoglobulinele, complementul, complexele imune circulante – https://e-dermatologie.md/imunodermatologie-notiunile-cheie-2/

Imunodermatologie: noțiunile cheie (1) – Imunitatea, autoimunitatea, antigenul, anticorpul – https://e-dermatologie.md/imunodermatologie-notiunile-cheie-1/

  • Din categoria precedentă:

Investigații literar-artistice în dermatologie (10 episoade) – https://e-dermatologie.md/investigatii-literar-artistice-in-dermatologie-10/

distribuie