Davila

Carol Davila (1828-1884), pe numele de naştere Carlo Antonio Francesco d’Avila (în franceză Charles d’Avila), a fost un medic şi farmacist român, de origine franceză, născut în Italia, cu studii în Germania şi Franţa. Sosit în Ţara Românească în anul 1853, ar fi trebuit să stea aici doar 3 ani, dar a rămas până la sfârşitul vieţii sale. A participat la organizarea serviciului sanitar românesc. De asemenea, a contribuit la organizarea învăţământului medical din România. Astfel, în 1855 a înfiinţat o şcoală de felceri, iar în 1856 o şcoală secundară de chirurgie cu program şcolar teoretic-liceal şi sanitar-militar. Când adversarii filoruşi au făcut demersuri pentru închiderea şcolii, Davila s-a adresat guvernului francez, care s-a obligat să o mențină pe cheltuiala lui. Abia atunci caimacamul Alexandru Dimitrie Ghica a dat un opis domnesc pentru menţinerea tinerei instituţii, pe care Davila a transformat-o curând în “Şcoala națională de medicină și farmacie”. După 10 ani, în 1869, a înfiinţat Facultatea de Medicină. A fost profesor de chimie la Universitatea din Bucureşti. În anul 1860 a fost ridicat la rangul de general. A organizat serviciul românesc de ambulanţe, care s-a distins apoi în timpul Războiului de Independenţă. Dincolo de toate, a fost şi un om de o modestie rară: pe cartea sa de vizită nu era scris decât un singur cuvânt: Davila. In memoriam, Universitatea de Medicină și Farmacie din Bucureşti îi poartă numele.

Popa

Grigore T. Popa (1892-1948) a fost un redutabil anatomist, cercetător şi om de cultură. După obţinerea doctoratului în biologie şi chirurgie (1920), îşi continuă formaţia de cercetător ca bursier Rockefeller, în perioada anilor 1925-1928, în laboratoare din Anglia. În anul 1928 este numit profesor titular al Catedrei de anatomie şi embriologie din Iaşi, fiind ales ulterior, 1938-1940, decan al facultăţii de medicină. Din anul 1941 se transferă la Bucureşti. Din păcate, ultimii săi ani de viaţă au fost marcaţi de o boală necruţătoare. Ca profesor, a consacrat şcoala de concepţie anatomică funcţională. Prin descoperirea, împreună cu Una Fielding, a sistemului port-hipofizar, o “cheie a mecanismelor endocrine” (Harris), Grigore T. Popa rămâne în istoria ştiinţei. Ca om de cultură, acesta a condus, împreună cu Mihail Sadoveanu şi Mihai Codreanu, revista “Însemnări ieşene”. Eseurile sale asupra vieţii universitare şi a rasismului rămân actuale. În anii de instaurare a comunismului, Grigore T. Popa a rămas un om demn, cum au fost puţini. Demis din funcţia de decan, sfârşitul său prematur a fost precipitat de teroarea autorităţilor comuniste. In memoriam, Universitatea de Medicină și Farmacie din Iași îi poartă numele.

Text adaptat după: Valeriu Rusu, Dicţionar Medical, Editura Medicală, Bucureşti, 2004, 1844 pag. & Wikipedia.

În imagine: Statuia lui Carol Davila din faţa Universităţii de Medicină şi Farmacie din Bucureşti.

  • Din aceeaşi categorie:

Arta enciclopedica: Cantacuzino și Hațieganu – http://e-dermatologie.md/arta-enciclopedica-cantacuzino-si-hatieganu/

Arta enciclopedica: Babeș și Marinescu – http://e-dermatologie.md/arta-enciclopedica-babes-si-marinescu/

Arta enciclopedica: Freud și Fleming – http://e-dermatologie.md/arta-enciclopedica-freud-si-fleming/

Arta enciclopedica: Koch și Röntgen – http://e-dermatologie.md/arta-enciclopedica-koch-si-rontgen/

Arta enciclopedica: Pasteur și Charcot – http://e-dermatologie.md/arta-enciclopedica-pasteur-si-charcot/

Arta enciclopedica: Virchow și Mendel – http://e-dermatologie.md/arta-enciclopedica-virchow-si-mendel/

Arta enciclopedica: Morgagni și Laennec – http://e-dermatologie.md/arta-enciclopedica-morgagni-si-laennec/

Arta enciclopedica: Vesalius și Harvey – http://e-dermatologie.md/arta-enciclopedica-vesalius-si-harvey/

Arta enciclopedica: da Vinci și Paracelsus – http://e-dermatologie.md/arta-enciclopedica-da-vinci-si-paracelsus/

Arta enciclopedica: Galenus și Avicenna – http://e-dermatologie.md/arta-enciclopedica-galenus-si-avicenna/

Arta enciclopedica: Hippocrate și Celsus – http://e-dermatologie.md/arta-enciclopedica-hippocrate-si-celsus/