12 A

Boris Nedelciuc

Clinica Dermatologie, USMF “Nicolae Testemiţeanu”, Chişinău, Republica Moldova

  • Scabia
  1. Definiţie.

Scabia, numită în limbaj popular şi râie, este o dermatoză parazitară, contagioasă, produsă de o căpuşa cheratofagă, numită Sarcoptes scabies, varianta hominis.

  1. Epidemiologie.

Nu există predilecţie de vârstă sau sex. Sursa de infecţie este omul bolnav, perioada de incubaţie variind între 1 şi 3 săptămâni. Căile de milipsire – contact direct (habitual sau sexual) şi indirect (obiecte de uz comun).

  1. Tablou clinic.

Sub aspect clinic, există leziuni majore sau specifice (şanţul acarian, vezicula perlată) şi leziuni minore sau nespecifice (eritem, urtici, vezicule, bule, excoriaţii, pseudolimfoame). Tradiţional, leziunile au tendinţă de împerechere – poarta de ieşire, respectiv poarta de intrare a parazitului (imaginea alăturată mai sus). Semnul subiectiv principal – pruritul intens, în special seral şi nocturn. Locurile de elecţie la adulţi: spaţiile interdigitale, părţile flexorii ale antebraţului, trunchiul lateral şi inferior, pubis. La bărbaţi pot fi observate erupţii pe teaca penisului şi scrot, la femei – perimamelonar, iar la copii – pe palme, plante (imaginea alăturată mai jos), faţă şi scalp. Complicaţiile scabiei – impetiginizarea şi eczematizarea.

12 B

  1. Diagnostic.

Diagnosticul scabiei se bazează pe tabloul clinic specific şi epidemiologia sugestivă (prezenţa maladiei la membrii familiei, la membrii colectivităţilor respective – grădiniţe, şcoli etc.). În cazuri incerte, în scopul evidenţierii parazitului, se recomandă examen microscopic direct.

  1. Tratament.

Pentru calmarea / atenuarea pruritului se administrează antihistaminice (uneori şi sedative), iar pentru distrugerea paraziţilor – diverse remedii antiscabicide – sulf precipitat, benzoat de benzil, permetrină, malation etc. În ultimii ani, există studii care recomandă utilizarea ivermectinei în tratamentul sistemic al scabiei (200 mcg/kg). Cu regret, această metodă nu a găsit încă o întrebuinţare practică largă.

  • Pediculoza
  1. Definiţie.

Pediculoza este o dermatoză parazitară, contagioasă, produsă de nişte paraziţi hematofagi, numiţi păduchi, la om întâlnindu-se 2 specii ale acestora: pediculus humanus (capitis et corporis sau vestimenti) şi phtirius pubis.

  1. Epidemiologie.

Se constată la ambele sexe, la toate vârstele (la copii – accidental, dar cu riscul de a produce epidemii în colectivităţi; la adulţi – mai des în rândul persoanelor fără adăpost). Sursa de infecţie – omul bolnav. Molipsirea se produce prin contact direct sau indirect.

  1. Tablou clinic.

Sub aspect clinic, maladia se caracterizează prin leziuni papulo-veziculoase şi hemoragice punctiforme, excoriaţii, cruste hematice. Uneori, din cauza impetiginizării se observă aglutinarea firelor de păr, instalarea adenopatiei regionale. Pe firele de păr, la câţiva milimetri de emergenţă, se observă ouă – lindini. În pediculoza corpului, se poate instala o pigmentaţie brună a tegumentului (datorită toxinelor din saliva paraziţilor) asociată cu lichenificări – “piele de vagabond”. În ftiriaza pubiană, la locul înţepăturii apar pete mici de culoare albastră – macule cerulee sau umbrite, iar pe firele de păr – depozite de ouă sub forma unor granulaţii gri-gălbui (imaginea alăturată mai jos).

12 C

  1. Diagnostic.

Diagnosticul pediculozei se bazează pe tabloul clinic specific şi epidemiologia sugestivă – prezenţa maladiei la membrii familiei, la membrii colectivităţilor respective – grădiniţe, şcoli etc.

  1. Tratament.

Pentru calmarea pruritului şi diminuarea reacţiilor de hipersensibilizare se recomandă antihistaminice, respectiv hiposensibilizante. Tratamentul etiotrop prevede administrarea substanţelor cu acţiune antiparazitară – lindan, permetrină, malation, piperonil butoxid etc. La fel ca şi în cazul scabiei, în ultimii ani se recomandă utilizarea ivermectinei în tratamentul pediculozei – atât pe cale sistemică (200-400 mcg/kg), cât şi topică (şampon 0,5%).

  • Images from / by www.7gy.ru, Luc THOMAS, Professor, MD-PhD, Lyon, France & Jean-Hilaire SAURAT, Professor, MD-PhD, Geneve, Switzerland.

Bibliografia la autor.

Pentru mai multe detalii, adresaţi-vă la nr. de tel. 069204259 sau prin email: [email protected].

  • Din aceeaşi categorie:

Esențialul despre piodermite – https://e-dermatologie.md/esentialul-despre-piodermite/

Esențialul despre tumorile cutanate limfo- și angioproliferative – https://e-dermatologie.md/esentialul-despre-tumorile-cutanate-limfo-si-angioproliferative/

Esențialul despre tumorile cutanate epiteliale și neuroblastice – https://e-dermatologie.md/esentialul-despre-tumorile-cutanate-epiteliale-si-neuroblastice/

Esențialul despre morfee – https://e-dermatologie.md/esentialul-despre-morfee/

Esențialul despre lupusul eritematos – https://e-dermatologie.md/esentialul-despre-lupusul-eritematos/

Esențialul despre moluscul contagios – https://e-dermatologie.md/esentialul-despre-moluscul-contagios/

Esențialul despre infecția cu virusul papiloma uman – https://e-dermatologie.md/esentialul-despre-infectia-cu-virusul-papiloma-uman/

Esențialul despre herpesul zoster – https://e-dermatologie.md/esentialul-despre-herpesul-zoster/

Esențialul despre herpesul simplex – https://e-dermatologie.md/esentialul-despre-herpesul-simplex/

Esențialul despre rozacee – https://e-dermatologie.md/esentialul-despre-rozacee/

Esențialul despre acnee – https://e-dermatologie.md/esentialul-despre-acnee/