16 a

Boris Nedelciuc

Clinica Dermatologie, USMF “Nicolae Testemiţeanu”, Chişinău, Republica Moldova

  1. Definiţie.

Vitiligo, numit în popor şi boala petelor albe, este o anomalie progresivă a pielii, caracterizată prin depigmentări bine delimitate, solitare sau multiple, de dimensiuni variabile, din cauza pierderii de melanină în celulele stratului bazal al epidermei.

  1. Etiopatogenie.

Cauzele bolii nu sunt cunoscute definitiv. Oricum, la ora actuală 5 teorii etiopatogenice pot fi luate în consideraţie: 1) Teoria ereditară. Această teorie se bazează pe frecvenţa cazurilor familiale în circa 30-50% din cazuri. De asemenea, evidenţierea unor antigene de grup tisular – HLA-B12, HLA-B13 şi HLA-BQ4; 2) Teoria autoimună. Boala este considerată autoimună datorită asocierii cu alte boli autoimune: tiroidită autoimună, anemie pernicioasă, alopecie areată, lupus eritematos, sclerodermie etc. În unele cazuri au fost izolaţi autoanticorpi antimelanocitari, dar datele obţinute sunt discutabile; 3) Teoria neurologică. Se presupune că prin terminaţiunile nervoase ale tegumentului se eliberează nişte substanţe care inhibă melanogeneza datorită efectului toxic asupra melanocitelor. Această ipoteză este susţinută şi de repartiţia pe dermatoame a zonelor depigmentate; 4) Teoria autocitotoxică. Precursorii melanosomilor, secretaţi de melanocit, sunt toxici pentru acesta şi îi inhibă multiplicarea prin creşterea H2O2 şi scăderea catalazelor; 5) Recent, prin cercetări imunohistochimice, în zonele cutanate depigmentate, dar şi în arealul tegumentar perifocal, s-au evidenţiat valori crescute ale celulelor dendritice, imature (CD1a+) şi mature (CD83+), pe de o parte, dar şi ale limfocitelor CD4+ şi CD8+, pe de altă parte, de unde probabilitatea rolului pe care îl au celulele respective în iniţierea răspunsului imun celular. Prevalenţa, în zonele de vitiligo, a fagocitelor mononucleare versus leucocitele polimorfonucleare, paralel cu dezechilibrul unor citokine (valori crescute IL-18, valori scăzute IL-10), confirmă rolul major al macrofagelor în patogenia bolii.

  1. Tablou clinic.

Maladia debutează lent, mai rar acut. Apar macule mici, depigmentate, alb-sidefii, bine delimitate – configuraţie neregulată, polilobară, uneori rotund-ovalară. Se pot localiza oriunde, la început pe zonele fotoexpuse (dosul mâinilor, articulaţia pumnului, antebraţe, periorbital, peribucal, gât), apoi şi pe cele non-fotoexpuse (trunchi, organele genitale). De obicei, pe ambele părţi ale corpului, în aproximativ acelaşi loc. Mărimea lor variază de la 2-3 mm până la câţiva cm în diametru. Nu sunt dureroase sau pruriginoase, poate să apară fenomenul Koebner. La periferia leziunilor  se dezvoltă un halou hiperpigmentat. Părul din zonele afectate poate deveni cu timpul amelanotic. Evoluţia este cronică, focarele mărindu-se treptat, pe alocuri confluează (imaginea alăturată mai sus). Există forme clinice localizate (focală, segmentară) și diseminate (vulgară, acrală, semiuniversală, universală). O formă particulară reprezintă nevul Sutton sau nevul cu halou (imaginea alăturată mai jos). Acesta este un nev pigmentar, brun, rotund ovalar, uşor proeminent, 3-6 mm, solitar sau, de cele mai multe ori, multiplu, înconjurat de o zonă depigmentată, alb-sidefie, bine delimitată, considerată un vitiligo perinevic. Se deosebeşte de vitiligo-ul clasic prin absenţa periferiei hiperpigmentate. Evoluţia este benignă, iar conduita – espectativă.

16 b

  1. Diagnostic.

Aspectul topografic şi clinic, de obicei, nu prezintă dificultăţi. Totuşi, la ora actuală există metode citoenzimatice (DOPA reacţii) care permit evidenţierea capacităţii melanocitelor de a sintetiza melanină. Astfel, conform acestor reacţii, există 3 tipuri de vitiligo: DOPA-negativ (unde nu se întâlnesc melanocite); DOPA-pozitiv, tipul I (în care melanocitele sunt normale ca număr, dar slab pozitive) şi DOPA-pozitiv, tipul II (în care melanocitele sunt reduse ca număr, dar cu reacţie pozitivă).

  1. Tratament.

Tratamentul este îndelungat şi, frecvent, nesatisfăcător. Repigmentarea completă şi permanentă este rareori posibilă. În formele recente se poate de apelat la un camuflaj cosmetic. În formele avansate se recomandă tratament sistemic: a) PUVA-terapie (administrarea sistemică de psoraleni şi expunerea ulterioară la soare sau UVA; terapia durează până la 6 luni şi mai mult); b) Vitamine şi minerale (de elecţie sunt vitaminele A, C, E, grupul B, sulful, cuprul, zincul etc.); c) Antibiotice şi/sau antivirale (asanarea focarelor de infecţie); d) Isoprinosine, levamisol/decaris (imunomodulare, dehelmintizare); e) Psihoterapie. De asemenea, sunt binevenite următoarele remedii topice: a) Dermatocorticoizi potenţi (betametazon valerat, clobetazol propionat); b) Furocumarine (meladinină); c) Biostimulatori (melagenină – extract din placentă umană); d) Inhibitori de calcineurină (pimecrolimus); e) Derivaţi de vitamina D (calcipotriol); f) Fizioproceduri (ionoforeză, fonoforeză). Pentru formele localizate s-a încercat cu succes tratamentul chirurgical cu minigrefe de tip Thiersch. Există şi posibilitatea tratamentului local de decolorare a periferiei ariilor depigmentate cu unguente pe bază de hidrochinonă. În ultimii ani au apărut produse noi, obţinute din pepene galben (zămos), cu conţinut bogat în antioxidanţi (SOD şi catalază), vitamine (C, E, B9, B12) şi minerale (Se, Cu, Zn), care acţionează în sensul scăderii hidrogen-peroxidului (H2O2) şi creşterii nivelului catalazelor – mecanism dovedit eficient, în urma recentelor descoperiri conform cărora melanocitele sunt încă prezente în epidermul pacienţilor cu vitiligo, chiar după 25 ani de boală, şi îşi reiau funcţionalitatea in vivo şi in vitro după îndepărtarea H2O2.

  • Images by Luc THOMAS, Professor, MD-PhD, Lyon, France & Jean-Hilaire SAURAT, Professor, MD-PhD, Geneve, Switzerland.

Bibliografia la autor.

Pentru mai multe detalii, adresaţi-vă la nr. de tel. 069204259 sau prin email: boris.nedelciuc@gmail.com.

  • Din aceeaşi categorie:

Esențialul despre candidozele cutaneo-mucoase – https://e-dermatologie.md/esentialul-despre-candidozele-cutaneo-mucoase/

Esențialul despre dermatomicoze – https://e-dermatologie.md/esentialul-despre-dermatomicoze/

Esențialul despre keratomicoze – https://e-dermatologie.md/esentialul-despre-keratomicoze/

Esențialul despre epizoonoze – https://e-dermatologie.md/esentialul-despre-epizoonoze/

Esențialul despre piodermite – https://e-dermatologie.md/esentialul-despre-piodermite/

Esențialul despre tumorile cutanate limfo- și angioproliferative – https://e-dermatologie.md/esentialul-despre-tumorile-cutanate-limfo-si-angioproliferative/

Esențialul despre tumorile cutanate epiteliale și neuroblastice – https://e-dermatologie.md/esentialul-despre-tumorile-cutanate-epiteliale-si-neuroblastice/

Esențialul despre morfee – https://e-dermatologie.md/esentialul-despre-morfee/

Esențialul despre lupusul eritematos – https://e-dermatologie.md/esentialul-despre-lupusul-eritematos/

Esențialul despre moluscul contagios – https://e-dermatologie.md/esentialul-despre-moluscul-contagios/

Esențialul despre infecția cu virusul papiloma uman – https://e-dermatologie.md/esentialul-despre-infectia-cu-virusul-papiloma-uman/

Esențialul despre herpesul zoster – https://e-dermatologie.md/esentialul-despre-herpesul-zoster/

Esențialul despre herpesul simplex – https://e-dermatologie.md/esentialul-despre-herpesul-simplex/

Esențialul despre rozacee – https://e-dermatologie.md/esentialul-despre-rozacee/

Esențialul despre acnee – https://e-dermatologie.md/esentialul-despre-acnee/