Hărțuirea și intimidarea (de la o vreme pentru acest comportament se utilizează și cuvântul englezesc ”bullying”) au existat dintotdeauna. Pur și simplu, în ultimele decenii fenomenul a luat amploare. În grupurile de fete, intimidarea nu se face prin agresiune fizică, ci psihologică. Astfel, victimelor li se dau porecle, pe site-urile de socializare se împrăștie tot felul de bârfe despre ele, sunt persecutate sau făcute să se simtă prost. Uneori, printre fetițele mai mici există și atacuri fizice, mai ales din partea băieților. Unul din cinci copii din lume este mai devreme sau mai târziu afectat de agresivitatea din școli, iar în unele cazuri e atât de grav, încât se poate ajunge la sinucidere, la focuri de armă ori lovituri de cuțit, însă, mai ales, la disperarea a milioane de fete și băieți. Este o problemă care trebuie rezolvată.

Într-un caz de hărțuire există, de cele mai multe ori, trei părți: agresorul, victima și martorii. Agresorul este, de obicei, o persoană care are o părere proastă despre sine și care se simte mai bine dacă le transmite celorlalți propria durere. Referitor la victimă, s-a observat că dacă pătimitul dă replică, se înfurie sau cere ajutorul, știind clar ce drepturi are, poate avea doar de câștigat. Cât privește martorii, dacă aceștia vorbesc și se împotrivesc agresiunii sau dacă le spun și altora despre ceea ce se întâmplă, de cele mai multe ori hărțuiala încetează. Din păcate, uneori, fetele au sentimentul că dacă iau apărarea colegei agresate, e posibil ca următoarea victimă să fie chiar una dintre ele. Oricum, hărțuirea nu trebuie trecută cu vederea. O atitudine promptă, de avertizare a agresorului este mai mult decât binevenită: ”Hei, nu e corect!”, ”E prietena mea, las-o în pace!” etc. Dacă există temeri în această privință, putem informa despre cele întâmplate profesorii și părinții. Aceștia cu siguranță vor lua atitudine față de agresor.

Un capitol aparte îl reprezintă în zilele noastre hărțuirea online. Iar temerile legate de invadarea intimității propriilor copii / fiice, nu sunt justificate. În context, iată ce sfat oferă Rosalind Wiseman, autoarea cărții ”Queen Bees and Wannabes”, unor părinți: ”Dumneavoastră sunteți proprietarul telefonului mobil și tot dumneavoastră plătiți factura. Telefonul vă aparține. Mai mult decât atât, trimiterea mesajelor nu ține de intimitate. Oricine le poate citi sau distribui. Dacă vrei să ai intimitate, ține un jurnal. Expedierea mesajelor este o formă de interacțiune socială de care părinții trebuie să aibă cunoștință”.

De unde vine toată această răutate? Maggie Hamilton, o autoare australiană care scrie despre viața fetelor, are o explicație foarte bună despre cum a apărut toată răutatea aceasta în rândul adolescentelor din ziua de azi. Maggie e de părere că fetele sunt supuse unui stres puternic, deoarece trebuie să se conformeze cerințelor acestei lumi nesigure, în care totul reprezintă o competiție, iar la un moment dat încep să funcționeze într-un soi de program de supraviețuire, temându-se constant și fiind exagerat de vigilente. Acasă nu au parte de dragoste, cresc prea repede și se simt pe marginea prăpastiei. În concluzie, nu au timp să fie bune și miloase.

Deseori, fetele răutăcioase provin din extremele societății. Pe de-o parte, pătura bogată, dar și cea mai competitivă, unde familiile au posibilități financiare mai mari, dar nu se pot ocupa de copii și sunt mai puțin implicați. Pe de altă parte, răutatea se naște și în rândul fetelor care provin dintr-un mediu extrem de sărac și defavorizat, unde părinții sunt prea ocupați sau chiar absenți, agresivitatea fiind singura metodă de supraviețuire. Însă asta nu-i o regulă. Există, de exemplu, copii săraci care sunt foarte binevoitori. La fel cum există copii bogați care sunt amabili și gata să sară în ajutor celor nedreptățiți. Avem mereu libertatea de a alege cine vrem să fim.

Adaptare după Steve Biddulph, Cum să ne creștem fetele, București, Humanitas, 2017, 282 pag.

  • Din aceeaşi categorie:

Cum să ne creștem fetele: despre sexualizarea forțată – https://e-dermatologie.md/cum-sa-ne-crestem-fetele-despre-sexualizarea-fortata/

Cum să ne creștem fetele: de la 14 până la 18 ani – https://e-dermatologie.md/cum-sa-ne-crestem-fetele-de-la-14-pana-la-18-ani/

Cum să ne creștem fetele: de la 10 până la 14 ani – https://e-dermatologie.md/cum-sa-ne-crestem-fetele-de-la-10-pana-la-14-ani/

Cum să ne creștem fetele: de la 5 până la 10 ani – https://e-dermatologie.md/cum-sa-ne-crestem-fetele-de-la-5-pana-la-10-ani/

Cum să ne creștem fetele: de la 2 până la 5 ani – https://e-dermatologie.md/cum-sa-ne-crestem-fetele-de-la-2-pana-la-5-ani/

Cum să ne creștem fetele: de la naștere până la 2 ani – https://e-dermatologie.md/cum-sa-ne-crestem-fetele-de-la-nastere-pana-la-2-ani/

Cum să ne creștem fetele: cele cinci etape ale copilăriei și adolescenței – https://e-dermatologie.md/cum-sa-ne-crestem-fetele-cele-cinci-etape-ale-copilariei-si-adolescentei/

Cum să ne creștem fetele: o analiză a realității – https://e-dermatologie.md/cum-sa-ne-crestem-fetele-o-analiza-a-realitatii/

  • Alte categorii asemănătoare:

Secretele unei relații fericite – https://e-dermatologie.md/?s=secretele+unei+rela%C8%9Bii+fericite

Viata în doi, o provocare continuă – https://e-dermatologie.md/?s=viata+in+doi

  • Alte sugestii pentru lectură:

Gânduri care ne pun pe ganduri – https://e-dermatologie.md/?s=ganduri+care+ne+pun+pe+ganduri

Percepții și reflecții – https://e-dermatologie.md/?s=percep%C8%9Bii+%C8%99i+reflec%C8%9Bii

Curiozități din lumea medicală și nu numai – https://e-dermatologie.md/?s=curiozit%C4%83%C8%9Bi

distribuie